Crimele Securității Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj [19]

Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022).

Gheorghe Petrov

Persoane vinovate de crimă, care au hotărât, sprijinit și executat asasinatele

5. Avram Bunaciu (Nume real: Abra­ham Gutman) – născut la 11 noiembrie 1909 în satul Gurba, com. Șicula, jud. Arad, de origine evreiască. Decedat la 28 aprilie 1983 în București. După studiile liceale făcute la Beiuș, în perioada 1929-1933 a urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj, iar după absolvire a devenit avocat, încă din anii studenției a aderat la ideile social-democrate, dar după ce s-a mutat la București, în 1938, a devenit un simpatizant al Partidului Comunist. Ca avocat în baroul din București, a apărat în mai multe rânduri inculpați comuniști. În perioada 1945-1946 a fost acuzator public șef în comisia de acuza­tori publici a Tribunalului Poporului din București, instanță care a funcționat până în iunie 1946. În această calitate a fost implicat în procesele celor judecați pentru crime de război, crime împotriva umanității, în proce­sele politice și actele de represiune din anii stalinismului. În perioada anilor 1946 și 1947 a ocupat funcția de secretar general al Ministerului Afacerilor Interne. În 25 februa­rie 1948, după înlăturarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, a fost numit ministru al Justiției, funcție deținută până la 24 septembrie 1949, în această calitate participând la întru­nirile secrete unde s-a hotărât asasinarea mai multor deținuți politici. A revenit pe această funcție pentru trei săptămâni, la sfârșitul anului 1957 și începutul celui următor. Între 1954 și 1957 a fost secretar al Marii Adunări Naționale, iar între ianuarie 1958 și martie 1961 a fost ministru de Externe. În martie 1961, timp de câteva zile, a deținut și demnitatea de vicepreședinte al Consiliului de Stat. Totodată a funcționat și în învățământ, fiind profesor universitar. Pe linie de partid a fost membru supleant al CC al PMR (24 februarie 1948 – 28 decembrie 1955) și membru al CC al PMR/PCR (28 decembrie 1955-12 august 1969).
6. Pavel Cristescu (Nume real: Fifca Kleinman) – născut la 18 iunie 1913 în Basarabia, decedat la 26 mai 1986 în București, de origine evreiască. A fost un ile­galist al Partidului Comunist cu stagiu recu­noscut din anul 1931. A participat ca volun­tar la Războiul Civil din Spania în cadrul brigăzilor internaționale. După înființarea Direcției Generale a Miliției, în 26 ianuarie 1949 a fost numit director general al acestei instituții de forță a statului comunist, având gradul de general-locotenent. A deținut această poziție până în 1952. Ulterior a fost trecut în rezervă și numit director general la Ministerul Industriei Chimice, funcție pe care a deținut-o timp de două decenii.
7. Coloman Francisc Ambruș – născut la 24 februarie 1907 în satul Livada (de Câmpie), com. Tomești, jud. Hunedoara, fiul lui Balint și Ludovica. Decedat la 8 aprilie 1987 în Brașov. A participat ca voluntar la Războiul Civil din Spania. A revenit în țară abia în anul 1945, punându-se la dispoziția Comitetului Jude­țean de Partid Timiș. In iulie 1947 a fost angajat ca inspector de poliție la Inspec­toratul de Siguranță din Timișoara. După înființarea Securității a primit gradul de locotenent-colonel, fiind numit directorul Direcției Regionale a Securității Poporului Timișoara, funcție pe care a deținut-o până la 1 februarie 1951. Din această poziție a coordonat represiunea împotriva grupărilor de partizani antico­muniști din Munții Banatului și Mehedințiului, făcându-se remarcat prin brutalitatea acțiunilor și deciziilor sale. În 1949 a fost avansat la gradul de colonel. La 1 februarie 1951 a fost mutat la Sibiu ca șef al Regionalei de Securitate, iar apoi a fost din nou transferat, pe aceeași funcție, la Securitatea Regiunii Brașov, pe care a con­dus-o din 22 iulie 1952 și până la 31 august 1954, când a fost trecut în rezervă. În calita­te de civil, Coloman Francisc Ambruș a fost director administrativ la Uzina Steagul Roșu din Brașov până în 1958, iar din acest an și până la pensionarea sa, intervenită în 1967, a deținut funcția de șef al Serviciului de Apărare Locală Antiaeriană din cadrul între­prinderii.
8. Aurel Bartolomeu Moiș – născut la 6 septembrie 1918 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, fiul lui luliu și Maria. Decedat în 1998 la București. În perioada 1946-1948 a ocupat funcția de șef al Biroului de Siguranță din Chestura de Poliție Timișoara. După înființarea Securității a primit gradul de maior și funcția de locțiitor al Direcției Regionale de Securitate Timișoara. În ianuarie 1949, când la Caransebeș s-a înființat Comandamentului Unic Timiș, Aurel Moiș a fost avansat la gradul de locotenent- colonel și numit la conducerea acestei struc­turi militarizate a Securității, calitate în care a condus operațiunile împotriva formațiuni­lor de partizani din zona Banatului Montan. La 1 februarie 1951 a fost numit director al Regionalei de Securitate Timiș, iar la 31 august 1954 a fost mutat ca șef la Regionala de Securitate Brașov, funcție pe care a deținut-o până la 1 decembrie 1955. În același an a fost trimis cu misiuni pe linie de securitate la Ambasada României din Republica Democrată Germană. În 1957 este rechemat în țară și avansat colonel, între decembrie 1955 și mai 1962 îndepli­nește funcția de locțiitor al șefului Direcției I Informații Externe. În perioada mai 1962 – aprilie 1966 este șeful Secției auto din cadrul Comandamentului Trupelor MAI. Este trecut în rezervă la 15 iulie 1966. (va urma)

(va urma)