Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj [15]

Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022).

Gheorghe Petrov

La întoarcere, toți fiind curioși să afle ce s-a întâmplat pe deal, la propunerea venită din partea unuia dintre ei, pe nume Mogoș, au schimbat direcția de mers și au traversat pădurea, ieșind la drum în dreptul acelei borne kilometrice. Acolo, aproape de lizieră, la circa 15-20 de metri din drum (altă sursă indică o distanță de 30 metri) au văzut două gropi proaspăt astupate, acoperite pe alocuri cu frunze uscate și cu câteva crengi înfipte în pământ.

Deasupra unei gropi era înfipt un par pe care Bela Repaș a apăsat puternic până a dat de ceva moale, realizând imediat că obstacolul întâlnit nu putea fi decât corpul unui om mort. Speriați, oamenii au părăsit imediat locul, plecând spre casă, pe drum înțelegându-se între ei să nu spună la nimeni ceea ce au văzut.

Dar cum au ajuns acasă, Mogoș i-a și spus fratelui său, care, presupunând că ar putea fi vorba de niște hoți în pădure, a hotărât de unul singur că trebuie anunțate autoritățile. Acesta a mers imediat și l-a informat pe președintele Sfatului Popular, care în acea vreme era Vasile Angheloni (1901-1988) ³⁸.

În dimineața zilei următoare, 11 martie, Angheloni a alertat satul cu dubașul, mobilizând mai mulți oameni cu care s-a deplasat în pădurea de pe Dealul Ciura, printre aceștia aflându-se și Bela Repaș. Acolo au început să sape pe locul unei gropi și la o adâncime relativ mică au dat peste cadavrul unui bărbat, care avea cătușe montate la mâini și la picioare ³⁹.

După ce s-au întors în sat, Angheloni a anunțat Miliția, iar în cursul aceleiași zile, însoțit de câțiva milițieni, a mers din nou pe deal, la locul mormintelor. Din alte surse rezultă că Miliția ar fi fost anunțată și de unii locuitori din satele Sudriaș și Hezeriș ⁴⁰, care auziseră pe timpul nopții împușcăturile din pădurea de pe Dealul Ciura.

La fața locului a sosit de la Lugoj o echipă de milițieni condusă de un anume Ionescu, care fusese comisar în vechea Poliție. Fiind deja seară, locul a rămas să fie păzit peste noapte de milițieni, urmând ca în dimineața zilei de 12 martie să înceapă cercetările. În jurul orei două din noapte, la locul respectiv și-a făcut apariția o mașină cu maiorul Zoltan Kling, Eugen Alimănescu și cei trei ofițeri din echipa sa.

Imediat după sosire, aceștia au dispus ca milițienii să părăsească locul, deoarece paza zonei și cercetările urmau să fie asigurate de către organele de securitate ⁴¹. Așa s-a întâmplat ca adevărații criminali să revină din nou la locul faptei. Zona a fost blocată temporar pentru circulație, iar făptașii au fost nevoiți să sape, să desfacă cele două gropi comune și să dezvelească cadavrele pentru a tăia niturile cătușelor rămase pe membrele lor, ca să le recupereze, morții fiind apoi din nou astupați cu pământ.

Conform mărturiei lui Bela Repaș, după trei zile, probabil în 13 martie, prin dubașul satului, toți bărbații din Săceni care au fost la mormintele din pădure au fost convocați la Căminul Cultural. Aici, în prezența mai multor oficiali, majoritatea fiind de la Securitate, fiecare a fost interogat individual despre ce a auzit și văzut în legătură cu morții îngropați în pădure.

După terminarea anchetei, s-a comunicat fiecăruia să-și ia de acasă câte o lopată și să se prezinte la locul mormintelor de pe Dealul Ciura, distanța din sat și până acolo fiind de circa 3,5 km în linie dreaptă. La fața locului se aflau patru mașini, un camion și trei turisme, parcate la marginea pădurii. Maiorul Zoltan Kling, prezent acolo împreună cu mai mulți subalterni, le-a comandat sătenilor să dezgroape cadavrele din cele două gropi, în fiecare aflându-se câte patru persoane ce erau înhumate la mică adâncime.

Oamenii au văzut atunci că morții erau toți bărbați și nici unul nu mai avea cătușe la mâini și picioare, iar în gropi se observau urme consistente de sânge închegat. Șapte victime erau îmbrăcate cu haine de oraș și încălțate cu bocanci, iar unul avea în picioare opinci. După lăsarea întunericului, cadavrele au fost urcate în camion, iar sătenii au fost nevoiți să se așeze lângă ele.

Mașina a plecat spre Lugoj, a trecut prin oraș și s-a oprit în zona fostului Cimitir al săracilor din afara localității, situat în partea dreaptă a drumului ce duce spre satul Jabăr. În cimitir aștepta un securist înarmat cu un pistol mitralieră, care asigura paza. Un ofițer a cerut oamenilor să sape două gropi mai mari, solul fiind nisipos și ușor de lucrat.

În fiecare groapă au fost aruncate câte patru cadavre, dar înainte de acest moment, același ofițer le-a spus țăranilor să descalțe morții și să-și oprească pentru ei bocancii, lucru pe care aceștia, de frică, l-au făcut. După astuparea gropilor, oamenii au fost transportați cu același camion spre casă, fiind lăsați la marginea satului, pe drum primind și un litru de rom.

(va urma)

________________________

Note:

³⁸ Vezi informațiile conținute în articolul de ziar scris de Virgil Turcan, „Asasinatele din Dealul Viilor”, în Lugojul, nr. 4 (8-15 august 1991), p. 2.

³⁹ În august 2015, cu ocazia unei anchete de teren, am realizat în satul Săceni un interviu comun cu frații Avram și Petru Angheloni, primul născut în 1938 și al doilea în 1925, fiii lui Vasile Angheloni, fostul președinte al Sfatului Popular din Săceni. Cunoscând de la tatăl lor multe lucruri despre acel eveniment, informațiile obținute mai ales de la Avram Angheloni ne-au ajutat în lămurirea și înțelegerea unor aspecte mai puțin cunoscute ale cazului.

⁴⁰ Alimănescu afirmă în declarație că deținuții aveau cătușe numai la picioare, nespecificând că aceștia ar fi avut și la mâini.

⁴¹ Din dreptul bornei kilometrice situate pe deal, distanța până la Sudriaș (com. Traian Vuia) este de circa 4 km, iar până la Hezeriș (com. Coșteiu) de aprox. 6 km.