Publicăm în continuare lucrarea dlui Gheorghe Petrov, apărută în Revista Memoria nr. 119 (2/2022), cu titlul „Crimele Securității. Execuții săvârșite în anii 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, un document de peste 40 de pagini, care prezintă atrocitățile regimului comunist.
Gheorghe Petrov
Despre locurile unde au fost îngropate victimele
În cadrul problematicii de ansamblu a celor trei cazuri de omoruri investigate, aspectul legat de locurile unde au fost înhumate victimele este cel mai greu de abordat în sensul găsirii unei soluții practice care să conducă la descoperirea acestora. Absența aproape totală din documentele oficiale a referințelor legate de soarta trupurilor celor uciși, trecerea unei perioade îndelungate de timp de la momentul săvârșirii faptelor, interval în care a survenit decesul majorității persoanelor contemporane cu evenimentele, inclusiv a celor implicate direct în acțiunile criminale sau care au avut cunoștință de ele, fac ca cercetările, reconstituirile ori încercările de căutare pe teren a locurilor de înhumare să fie acum niște demersuri chinuite și extrem de anevoioase, care nu vor putea să aibă, în cele din urmă, decât niște rezolvări cel mult parțiale.
Execuția din 10 martie 1950. Cele mai concludente informații, care provin în cea mai mare măsură din mărturiile unor persoane, le deținem pentru execuția săvârșită în 10 martie 1950. Așa cum am arătat deja, aceasta a avut loc pe Dealul Ciura, în pădurea ce flanchează pe partea dreaptă șoseaua ce vine dinspre Lugoj și merge spre comuna Traian Vuia, apoi mai departe spre Deva, locul având ca reper relativ borna kilometrică ce indică distanța de 14 km din oraș și 7 km până în comuna menționată. Împușcarea și îngroparea deținuților s-a făcut la o distanță relativ mică față de drum, sursele indicând între 15 și 30 de metri. La o cercetare atentă a terenului pe care am făcut-o în zona respectivă, se mai pot observa încă presupusele urme ale celor două gropi comune în care au fost înhumate cele opt victime împușcate în a doua serie, băgate câte patru într-o groapă. După cum am relatat, ele au fost deshumate și apoi reîngropate în Cimitirul Săracilor de la marginea Lugojului. În acea pădure, într-un perimetru restrâns din zona unde au fost săpate cele două gropi, trebuie să se afle și mormintele comune care încă adăpostesc osemintele celorlalți opt deținuți dobrogeni, executați în prima serie. Pentru aceștia, probabil că au fost săpate tot două gropi de înhumare, așa cum s-a procedat și cu cei din seria a doua, fiind vorba de același număr de corpuri ce trebuiau îngropate. În cele trei periegheze de teren făcute în ultimii ani prin acel sector de pădure am identificat câteva locuri care prezintă unele anomalii la nivelul solului, ele putând să indice prezența acelor morminte comune, care vor trebui însă verificate prin săpătură.
În ceea ce privește Cimitirul Săracilor din Lugoj, unde, în două gropi comune, au fost reînhumate trupurile celor opt victime dezgropate de pe Dealul Ciura, în urma investigațiilor noastre de teren am aflat că acesta a fost dezafectat încă din anii 70 ai secolului trecut, aici nemaifiind făcute de atunci înhumări. O parte însemnată din suprafața cimitirului a fost profund afectată pe la mijlocul acelui deceniu de excavările mecanizate făcute pentru construirea unui canal colector prin care apele uzate din oraș sunt transportate către o stație de epurare, întinderea aproximativă a fostului cimitir am reușit să o stabilim printr-o confruntare cu martori în teren 42.
Acesta se afla în afara orașului, pe partea dreaptă a drumului spre satul Jabăr, la circa 700 de metri după traversarea căii ferate care duce spre Timișoara. Terenul ocupat de cimitir se află între drum și calea ferată, fiind dispus pe o lungime de circa 100 de metri de-a lungul terasamentului liniei ferate și pe o lățime aproximată cam tot de 100 de metri din terasament spre drum. Locul mai este marcat astăzi numai de puțul abandonat al unei fântâni rămase de pe vremea când spațiul funerar era folosit. În trecut, cimitirul era cunoscut de localnici și sub denumirea de „Cimitirul lui Moș Ponta”, după numele unui localnic care își avea casa în apropiere. Pe teren nu se mai află astăzi semne de suprafață sau alte repere care să indice prezența mormintelor, locul fiind întrebuințat pentru agricultură. Având în vedere situația actuală, în lipsa oricăror mărturii sau indicii de orientare, considerăm că o intervenție arheologică pentru căutarea celor două gropi comune ar fi inutilă.
(va urma)
________________________
Note:
42 Se cunoaște că fostul comisar Ionescu, pentru că a încurcat într-un fel treburile murdare ale Securității, a fost ulterior acuzat pentru niște fapte inventate, fiind trimis în judecată, dar acuzațiile nu s-au dovedit în fața instanței. A fost doar un pretext pentru a putea fi dat afară din Miliție, aceeași soartă având-o și judecătorul care nu a vrut să-l condamne pe nedrept, el fiind îndepărtat mai târziu din magistratură.
Lasă un răspuns