Cozonacul de Crăciun

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

A început sa ningă cu fulgi mari, sfioși, care cădeau agale din cerul plumburiu.

Încet, încet s-a așternut un covor alb și pufos peste orașul înghețat.

Zăpada poate să înfrumusețeze orice, chiar și cele mai murdare locuri devin sclipitoare, parcă presărate cu pietre prețioase.

La marginea orașului, într-o casă mică, din hornul căreia abia se strecura o dâră de fum, Maria stătea cu nasul turtit de geam și privea curioasă afară.

-Bunico, ninge! În curând vom face un om de zăpadă!

Avea patru ani și jumătate și locuia împreună cu bunica. Pe tatăl său nu l-a cunoscut niciodată iar pe mama, o știa doar din fotografii. O femeie înaltă, uscățivă, cu bucle negre și ochii puțin oblici, care aminteau de rădăcinile ei panonice, frumoasă cândva, acum obosită de viață, trimitea din când în când câte o carte poștală din locurile unde se afla.

Ultima, cu un castel frumos, a sosit din Austria, o țară unde trăiau prinți și prințese. Oare cât a trecut de când am primit-o? O grămadă de vreme!

Uneori, mai ales seara, mi-e dor de ea. Ioana și Paul, prietenii mei, povestesc cum îi duce mama lor la culcare și le cântă un cântec frumos până adorm. Mie nu mi-a cântat mama niciodată. Noroc cu bunica, ea îmi spune cele  mai frumoase povești: cu prinți și prințese, cu zmei și zâne bune și feți frumoși.

Ioana și Paul spun că la ei vine un bunic cu barba albă care le aduce multe cadouri, îl cheamă Moș Crăciun.  Am întrebat-o pe bunica dacă îl cunoaște și ea mi-a povestit că Moș Crăciun e un bătrân capricios, care vine doar la oamenii bogați.

Se spune că demult, odată, când era Moș Crăciun foarte obosit și înfrigurat, s-a oprit la o casă singuratică dintr-un sat îndepărtat și a cerut mâncare și adăpost. Oamenii l-au primit în casă dar nu aveau foc și, pentru că erau foarte săraci și aveau șapte copii, nu mai rămăsese de la cină decât niște mămăligă rece într-un castron pe care au oferit-o lui Moș Crăciun. Acesta a fost foarte dezamăgit și, de atunci, se spune că ocolește casele săracilor și se duce doar la cele mari, ale oamenilor bogați.

-Bunico, nu se poate, Moș Crăciun e un om bun! Eu cred, mai degrabă că noi avem o casă așa de mică și el e așa bătrân că nu o poate vedea de sus. De aceea nu vine la noi niciodată.

Când voi merge la școală și voi învăța să scriu, îi voi scrie o scrisoare și îi voi povesti despre noi. Chiar dacă suntem săraci, avem sufletul bun și am fost și noi cuminți ca și copiii bogați care primesc atât de multe cadouri încât, uneori, nici nu se mai bucură de ele. Ști bunico, eu nici nu doresc să îmi aducă neapărat cadouri, eu doresc să îmi aducă un cozonac.  Mi-a spus mama Ioanei că în Austria se fac cei mai buni cozonaci din lume cu mac, nucă, alune, stafide și multe fructe confiate (așa ceva ca și prunele uscate pe care le înșiri dumneata pe sfoară). Eu doresc să mănânc cozonac așa cum mănâncă prinții și prințesele care locuiesc în castelul din fotografia mamei.

cozonac-site

Sărăcuța Maria, gândea bunica, tot la mama ei se gândește, dar maică-sa… A adus-o acum trei ani și a spus că mi-o lasă în grijă pentru câteva luni, până când își găsește serviciu și, de atunci, nu a mai venit. La început trimitea, din când în când câte o sumă modestă de bani din țările prin care umbla: Italia, Spania, Germania. Apoi, din ce în ce mai rar, până astă primăvară, când a trimis cartea poștală din Viena. De atunci nu am mai auzit de ea.

Am crescut trei copii singură, după ce s-a prăpădit bărbatul meu. Săraci am fost întotdeauna. Toți trei sunt plecați prin alte țări și nu mai dau pe-acasă. Asta e soarta noastră, a multor români necăjiți. Eu aș duce-o așa, de azi pe mâine, cu pensia mea dar mi-e milă de Maria, sărăcuța, ea nu poate avea nici o bucurie de Crăciun.

-Fetița mea, Crăciunul nu înseamnă doar cadouri și mese întinse cu bunătățuri, așa ca la oamenii bogați. De Crăciun s-a născut Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care vine și la bogați și, mai ales, la cei săraci. El ne iubește și pe noi și face daruri mult mai prețioase: iubire, liniște, pace și lumină în suflet. Ce folos ai dacă ai toate bogățiile din lume dar sufletul ți-e pustiu și întunecat? Ești ca scorbura goală a unui copac care se usucă încet și moare.

Maria, noi primim de Crăciun cel mai de preț dar pe care ni l-a facut Dumnezeu nouă, oamenilor, pe Fiul Său! Să ne bucurăm și să-l întâmpinăm cu cele mai frumoase Colinde. Să-l lăsăm să intre în sufletele noastre și să-I pregătim acolo un loc cald, luminos și bun.

Dar Maria dormea deja și suspină ușor: Te rog Isuse, dacă vii, să îmi aduci un cozonac…

Daniela RADU

Despre admin 6555 de articole
Nicolae Silade, poet și jurnalist

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.