Contribuții lingvistice ale candidatului român: de la „zoaie” și „găozar” la „struțism”

Graiul, se știe, se comportă aidoma unui organism viu, evoluând așa cum îl modelează vorbitorii majoritari, chiar dacă contravine unor imperative statuate în timp sau norme certificate de autoritatea profesională a unor lingviști sub egida unor instituții de profil.

Edițiile DOOM-ului oferă cititorului, interesat să respecte normele, evoluția istorică a unor termeni. Astfel, trăiești surpriza să constați că unele dintre noțiuni, până mai ieri considerate eronate, au devenit normă sau se alătură, permisibil, unor variante mai nou acceptate.

Ceea ce apare ca inedit în zilele noastre este contribuția unor politicieni, novici sau mai cu ștaif, care, stârniți de imundele dispute electorale, au, atinși de aripile unei divine inspirații, darul inovării lingvistice. Astfel, unul dintre foștii președinți ne-a îmbogățit lexicul cu noțiunile de „zoaie” și „găozar”, colorând expresia limbii române și așa extrem de darnică în imagini poetice sau grotești.

Mai nou, tinerii politiceni, îmbrobodiți cu har literar, au venit cu noi contribuții (scorneli de mahala, le-am zice noi), care, poate, în decenii sau veacuri vor figura în noile lexicoane ale limbii române, patria noastră spirituală. Un termen, noțiune sau concept filozofic (nu știm încă cum să-l categorisim) a apărut recent pe rețelele de socializare: struțism.

Cândva, în viitorul apropiat, vor apărea, probabil, exegeți care vor comenta și analiza expresia, eructată cu grație într-un sublim moment de inspirație.

Termenul, e clar, face trimitere la domeniul aviar (adică, pe înțelesul profanilor, la zburătoare), dar semantica mai profundă ne scapă deocamdată. Asocierea cu termenul „capră” pare a explicita intenția de a ni se induce o imagine idilică, de fermă a animalelor, unde necuvântătoarele piuie și behăie.

Aflându-ne în zodia alegerilor, am reținut și alte expresii sau sintagme izvorâte dintr-un preaplin sentiment electoral. Unul dintre candidați ar fi „măcelar de copii” (inclusiv „prost”, alături de ceilalți competitori care au îndrăznit să se aventureze în procesul electoral, tulburând serenitatea candidatului, unic meritocrat, care ar vrea binele comunității), iar un jurnalist, „hoț de scaune” (sintagma duce cu gândul la Scaunele lui Eugen Ionesco).

În plus, cei care au cutezat să-și exprime critic opiniile electorale, atentând la bunul mers al administrației locale, nu ar face altceva decât să-și verifice „plicurile”.

Fiind vorba de sistemul medical, aluzia e extrem de străvezie. Un june candidat (fără mustață și barbișon) amenință că a doua zi după alegeri îi va conferi statutul de șomer unui rival cu bisturiu, ceea ce, bineînțeles, este o gogomănie, altele fiind instituțiile abilitate.

Oricum, invocând „struțismul”, nimeni nu-l va putea demite pe „sângerosul” candidat.

Așteptăm ca examenul electoral din 9 iunie să liniștească spiritele, să aducă lexicul limbii române pe un făgaș normal, să stopeze navetismul fizic și intelectual al unor candidați și, mai ales, dacă există onoare și bărbăție, să ne facă martorii unor procese de calomnie.

Nu poți să categorisești pe cineva drept „șpăgar” sau „măcelar”, indiferent de context, fără să fii tras la răspundere.

Lugojenii așteaptă proba verității (inclusiv în spețele cu extrasele de CF și practicarea meseriei de denunțător), exprimată în instanță, unde unul dintre cei acuzați, având simțul unorului, poate că se va prezenta cu struții din propria ogradă.