Sâmbătă, 1 aprilie, la Găvojdia, cu prilejul celei de-a XVI-a ediții a Festivalului-Concurs „Lada cu zestreˮ (din fericire, nu a fost o păcăleală!), Tiberiu Crîsta, reprezentantul comunei Belinț la secțiunea Expoziții, tânăr chizătăian care studiază la Liceul „Coriolan Brediceanuˮ, a expus (acompaniat de subsemnatul) piese vestimentare de o valoare inestimabilă: costume tradiționale (femeiești și bărbătești), vechi de peste un secol (adevărate comori identitare), șterguri, cotrânțe, conciuri, opreguri, spășiele, poale, brășire, straițe, cârpe, laibăre.
Au fost prezentate comisiei de jurizare și publicului, care a umplut până la refuz splendida sală a Căminului Cultural (târnosită și inaugurată cu acest prilej), piese vestimentare care au aparținut bunicilor lui Tiberiu, moștenitorul vechilor tradiții culturale familiale (familia este numită, după „prolecăˮ, „a luʼ Stancuˮ), vrednici cântăreți în legendara corală chizătăiană, sub bagheta lui Sever Șepețian: tata-moș Ioan și maica Elena.
Vestita corală din Chizătău, fondată de Trifu Șepețian în 1840, când paorii erau încă legați de glie, ca umili iobagi, a fost admirată și a trezit, de-a lungul timpului, interesul major al oamenilor de cultură și al politicienilor români, dar și străini, care erau aduși de oficialii timișoreni la Chizătău ca la o Mecca românească.
Comuna Chizătău a fost tranzitată, în august 1849, de revoluționarul maghiar Lajos Kossuth, însoțit de un detașament al armiei sale, urmărit de trupele țariste.
Dându-se alarma, Kossuth și revoluționarii săi au plecat în mare grabă spre Orșova via Lugoj, vizitiul conducătorului revoluției maghiare, având trăsura supraîncărcată, lăsând în grija părintelui Trifu Șepețian un cufăr cu neprețuite documente, cu rugămintea de a-l păstra până la înapoiere, ceea ce nu se va mai întâmpla.
În ladă se aflau articole de cancelarie, peceți, manuscrise, pagini de corespondență și o lampă de birou din alamă cu fitil pentru ulei. Cu excepția lăzii și a lămpii, toate documentele s-au risipit și pierdut.
Peste ani, vizitiul lui Kossuth, interpelat de un jurnalist timișorean, își amintea, cu nostalgie, că revoluționarul maghiar lăcrima cu mare durere, gândindu-se la conținutul cufărului pierdut pe vecie.
În 1882, Ciprian Porumbescu, invitat la Chizătău, la jubileul de 25 de ani al coralei locale, impresionat de tipologia localnicilor, neasemuitul port și dragostea pentru cânt, ne-a lăsat câteva memorabile aprecieri:
„Femeile sunt chiar ca niște zâne. Statura lor e maiestuoasă, mersul cumpănit și conturele feței vrednice de penelul orișicărui pictor […].
Pe cap au o ceapsă, împodobită cu monede de aur și argint și numită «tulbent», dedesubtul acesteia un conci negru sau roșu în formă de fes, iar în grumaji o mândră salbă, care adeseori reprezintă capitaluri întregi.
Trupul chizătăiencelor este învelit cu o ie cu mâneci largi, înfrumusețată la piept și la gât cu flori și cu dungi de fir de aur, cu o fustă albă ca zăpada și cu o catrință care îndărăt se termină în ciucuri lungi roșii și albi.
Dalbă ca o zână este românca din Banat, durere însă că nu se mulțumește numai cu ce a înzestrat-o darnica fire, ci nu rareori caută a se folosi și de invențiunile omenești.
Mai la tot pasul, ai prilejul să te convingi că multe dintre țărăncile despre care e vorba își dau obrazul cu alb și cu roșu…, cu un cuvânt, că satele din jurul Chizătăului se apropie de oraș și în această privințăˮ.
Numeroase delegații oficiale străine au poposit, în special în interbelic, în fascinantul spațiu rural, leagăn al cântului coral românesc.
Din păcate, astăzi, într-un prezent tot mai meschin, alterat cultural și manelizat, cei de la centru nu se mai raportează la mirificul spațiu chizătăian.
Din fericire, există meritorii excepții, cum sunt proiectele Adelei Popa, manager cultural la Consiliul Județean Timiș, care se străduiește să reînvie spiritul de altădată.
Ce frumos ar fi fost un tandem Timișoara – Chizătău, sub egida proiectului Timișoara Capitală Europeană a Culturii! Străinii ar fi descoperit, cu uimire, una dintre matricile spiritualității românești din vest de țară.
Dintre delegațiile străine care au pășit pe sfântul pământ al satului Chizătău (aparținător astăzi comunei Belinț, administrată cu rezultate notabile de tânărul primar Laurențiu Târziu), amintim:
♦ vizita unei misiuni americane, în 1921, asistată de prefectul Nicolae Imbroane;
♦ prezența delegației oficiale a Primăriei romane, în 1926, după ceremonia înmânării reprezentanților Primăriei timișorene a unei replici a Lupoaicei Capitoline. Cu acel prilej, primarul Dimitrie Birăescu a fost decorat cu Crucea pentru Merit de către ministrul de Externe al Italiei.
♦ În 1931, Gabriel Puaux, ambasadorul Franţei la Bucureşti, a vizitat, împreună cu soția, comuna Chizătău, amintindu-și, cu emoție, la mult timp după eveniment, de acordurile imnului național francez La Marseillaise, intonat de fanfara locală.
Suntem noi, astăzi, oameni recenți (parafrazându-l pe H.-R. Patapievici), demni de sacra moștenire a apostolilor neamului?
Constantin-T. STAN
Lasă un răspuns