Clubul MOTO EXTREM Lugoj, exemplu de dăruire, profesionalism și performanță

Clubul MOTO EXTREM din Lugoj, cu sediul pe strada 13 Decembrie nr. 38, a fost înființat în anul 2000, la inițiativa managerului și antrenorului Liviu Jigmond, izvorâtă din pasiunea sa de-o viață pentru motoare.

Liviu Jigmond a activat până în anul 2000 ca sportiv la motocros, obținând chiar în anul înființării clubului titlul de vicecampion național la moto extrem la seniori, cel mai bun rezultat din anul 2000 din zona de vest a țării.

Motocrosul extrem este considerat al doilea sport din lume ca grad de dificultate și periculozitate, după escaladă.

Interviu cu Liviu Jigmond, managerul și antrenorul Clubului MOTO EXTREM din Lugoj

– Când a fost înființat acest Club MOTO EXTREM, cine a fost inițiatorul și care au fost considerentele care au stat la baza acestei inițiative?

În anul 1999 am depus actele de înființare a clubului, iar în anul următor am obținut aprobarea de la minister, pot spune că anul de naștere al clubului este anul 2000. Înainte de acest an, am activat ca sportiv privat, apoi acest lucru nu a mai fost posibil, trebuia să aparții unui club și am considerat oportun să-mi înființez eu propriul club, pentru a nu activa în alte părți ale țării. Totul a pornit de la o pasiune mai veche a mea, de prin anii ’80, în care modificam motorete, mă plimbam pe câmpuri cu ele, vorbim de motorete de cros, cu atribute de Off-Road. Era o pasiune veche, după care, în 1993, am mers în Campionatul Național, alături de niște sportivi de la Timișoara, în 1999 am concurat un campionat întreg și am ieșit pe locul 7, iar în anul 2000, când am înființat și clubul, am ieșit vicecampion național la seniori, la acel moment era cel mai bun rezultat din zona de vest a țării. Era o mare pasiune de-a mea și de aici a pornit totul.

– Care sunt obiectivele clubului și ce activități desfășurați?

În permanență susținem antrenamente și fizice și specifice pe motociclete, activități de întreținere, de pregătire a motocicletelor, de mentenanță. Sunt motociclete foarte performante, dar care necesită multă îngrijire, în permanență ai câte ceva de demontat, de montat, pregătit, aranjat la ea, deci nu poți s-o lași după antrenament, s-o arunci în garaj și să o iei peste o săptămână sau peste trei zile când ieși din nou la antrenament, deci în permanență ai de lucru în jurul ei și bineînțeles trebuie să pui piese, eu fiind și mecanicul clubului. De asemenea, clubul are și un preparator fizic, pe Lucian Onujec, care se ocupă de pregătirea fizică a sportivilor moto extrem în sala de sport, sportivii parcurgând îndeosebi circuite speciale de forță, în regim de rezistență.

– Câți sportivi activi are Clubul Moto Extrem în prezent?

Anul acesta am 10 sportivi, majoritatea lugojeni, am și din alte părți ale țării, care activează la categoriile de seniori și de copii. Pot să mă laud că la prima cursă organizată pe Dealul Hezerișului, am fost la câteva puncte de Clubul STEAUA să câștigăm Cupa României – locul I. Am ieșit doar pe locul al II-lea din cauză că am avut un sportiv care s-a accidentat cu câteva săptămâni înainte de competiție, având fractură deschisă la o mână, noi nu am mai avut întreg efectivul pe care eu l-am luat în calcul și pe care am mizat și am ieșit pe locul secund. Însă și locul al II-lea este un rezultat excelent, în condițiile în care noi nu avem o susținere precum STEAUA București.

– Care sunt sportivii activi ai clubului?

Să începem cu Mihai Stoichescu, pe care l-am trecut la categoria MX1, inițial plecase pe MX2, o categorie mai mică, dar acum merge pe MX1 motocicletă de 450 cc; Roșu Vlad, la categoria MX1, din Lugoj; Giampierro Borghetti, la categoria veterani tineri, din Lugoj; Solyom Szilard, sportiv de la Târgu Mureș, sponsor al clubului nostru, furnizor de piese; Ioviță Marțian (tatăl), la veterani tineri și Ioviță Marc-Luca, (fiul), la juniori, din Lugoj; Andrea Lelli, un alt italian, la amatori, de la Timișoara, care acum merge la veterani; Chivu David, la juniori, alt băiețel de 7 ani de la Timișoara; Darius Niculescu, un alt băiețel de la Timișoara; Boran Alexandru, din Lugoj, la amatori, a reușit chiar să câștige niște curse anul acesta. Deci am băieti de valoare, toți din din zona de vest a țării.

– Din ce fonduri se administrează clubul, se implică autoritățile locale?

Din păcate, nu am reușit să avem vreo susținere financiară permanentă ca și club de la înființare din partea autorităților locale, din anul 2000, am avut doar susținere cu ocazia organizării unor competiții anul trecut și anul acesta, strict pentru organizarea respectivelor curse, am primit niște bani de la primărie, dar ca și club, ca și susținere să putem continua performanțele, nu am avut din păcate niciodată, doar premierea lui Mihai Stoichescu la sfârșit de sezon.

– De la Consiliul Județean Timiș aveți vreo susținere financiară?

De la Consiliul Județean am reușit doar în anul 2013 să punem bazele unei colaborări, unei finanțări, noi întotdeauna am adus rezultatele promise, iar din anul 2013 Consiliul Județean ne finanțează cu sume în creștere, dar insuficiente, dat fiind faptul că și noi am crescut ca echipă, s-au ridicat standardele tot mai sus și am rămas în urmă ca susținere, e foarte greu cu efectivul sporit pe care îl avem de sportivi și cu ambițiile care le avem, nu vrem doar să participăm, mergem la competiții ca să câștigăm și să obținem cele mai bune locuri, poziții în clasament. Anul acesta încă nu am primit niciun ban de la Consiliul Județean Timiș.

– Care sunt cele mai bune rezultate obținute de către sportivii clubului?

Cele ale lui Mihai Stoichescu sunt bine cunoscute, 8 titluri naționale și un titlu de Maestru al Sportului, el este cel mai titrat sportiv al clubului, în Germania în anul 2008 s-a calificat la 2 curse, rămânând între primii sportivi clasați, un rezultat foarte bun, de asemenea am avut nenumărate locuri I, II și III la nivel național, am avut și la categoriile de copii multe titluri de vicecampioni, în permanență noi am avut rezultate foarte bune, apoi, de câțiva ani, Roșu Vlad domină tot la categoriile de amatori, în prezent l-am trecut și pe el la MX1, dar fiind student, neputând să aloce prea mult timp pregătirii, deocamdată a ieșit doar pe locul al II-lea și în plus este în aceeași categorie cu Stoichescu și e greu să-l bată pe Mihai, momentan.

Cea mai bună cursă a fost anul acesta, în data de 14 mai 2016, la Valea lui Mihai – Oradea, județul Bihor, când toți sportivii mei au fost pe podium, au luat toți premii I, II și III, a fost cel mai plăcut cadou pentru mine de ziua mea, un lucru mai rar întâlnit ca o echipă să aibă toți sportivii pe podium, am reușit și această performanță anul acesta, a fost o premieră.

– Ce sentimente aveți când obțineți performanțe, ce simțiți atunci când vă vedeți sportivii pe podium?

Fie că sunt pe podium, fie că doar rulează, eu întotdeauna privesc cu plăcere sportul acesta, e o pasiune veche și constantă, mult mai alimentată în ultimii ani, iar faptul că m-am implicat și ca organizator în calendarul competițional național, mă face să mă simt foarte bine când văd mai ales că ai mei sunt în față, rulează primii pe pistă, chiar mă simt bine și simt că dacă eu n-am avut șansa (pentru că eu târziu, la 30 de ani, am fost vicecampion național), ei fiind mai tineri și reușind să facă ceea ce eu n-am reușit, mă simt foarte bine.

– Aveți nevoie de suport financiar din partea unor instituții sau firme?

În permanență, întotdeauna mi-am dorit un buget pe un sezon întreg, să împart sumele, să putem să ne mișcăm, să achiziționăm cele necesare activității noastre, dar din păcate totul a fost sporadic, trimestrul acesta se poate, apoi, din păcate, nu se mai poate da finanțare, tot așa am activat de la început, niciodată nu am avut ceva ferm, cu toate că mereu am avut rezultate, noi nu am mers niciodată la competiții doar pentru a participa, ci pentru a obține rezultate deosebite.

– E foarte greu să obții performanțe în acest fel, fără să te bazezi pe un buget?

E foarte greu, dar lucrăm cu multă pasiune. Să nu uităm că nici eu nu sunt angajat și plătit la club, Mihai nici el, aproape că și-a dat viața în nenumărate rânduri în sportul acesta, fără să fie plătit să facă asta, chiar dacă toți spun că e profesionist, e profesionist prin rezultate, dar nu putem să asigurăm sportivilor indemnizații, salarii sau alte lucruri care ar fi normale pentru sportivii unui club, din păcate nu avem susținere financiară necesară pentru acestea.

– Cu ce anume v-ar putea ajuta sponsorii lugojeni pentru atingerea obiectivelor clubului?

Sunt foarte multe lucruri în acivitatea noastră care ar putea fi susținute, nu neapărat financiar, pentru că având terenul acesta la Lugoj, pe care l-am pus pe calendarul federației, aceasta insistând să mai organizez competiții, iar în anul 2015, când a mers Mihai să-și ridice titlul, m-au premiat cu titlul de Organizatorul Anului la motocros, la București. Nici nu m-am așteptat la acest lucru, când m-au invitat și pe mine pe scenă. Lucrurile au ieșit foarte bine, toată organizarea a fost excelentă, a plăcut, de aceea vreau să dezvolt circuitul de la Lugoj, dar e foarte greu fără susținere, nu mai știu cum să împart bugetul, trebuie să participăm la competiții tot anul calendaristic. Dacă ai un circuit aranjat, amenajat, îngrădit, cu niște facilități, automat lumea ar veni la antrenamente, s-ar crea obiceiul de a veni în weekend când țin antrenamente cu echipa, motocrosul e foarte frumos, un spectacol extraordinar. Ar putea să mă ajute cu utilaje, personal, materiale, nu neapărat bani de la sponsori. Sunt foarte multe firme în oraș care au diverse afaceri care ar putea să ajute clubul, nu știu de ce niciodată nu am reușit să obțin de la nimeni sprijin.

Dacă s-ar fora fântâni, ar fi extraordinar, avem nevoie de apă, ca de aer, apa e esențială la motocros, ca să nu ai praf, praful e cel mai periculos pe o pistă de motocros, pot fi ambuscade, sportivii se pot accidenta foarte ușor, am fost personal în această situație, am fost zdrobiți de alte motociclete, de crampoane, din cauza prafului, chiar după start, fiind peste 30 de motociclete la start, am fost printre primii cinci motocicliști, a căzut unul în față, eu am căzut peste el, unii au fost duși la ambulanță, le-au trecut peste torace, eu m-am ales cu piciorul negru, vânăt și verde (mamei îi era teamă că o să mi se amputeze piciorul).

Dacă aș găsi pe cineva cu o firmă care să-și depoziteze niște utilaje, l-aș lăsa pe terenul meu să-și amenajeze o parcare cu piatră, cu gard, cu pază (am aproape 10 hectare de teren în proprietate pe Dealul Hezerișului, este foarte aproape de șoseaua de centură și de autostradă), s-ar putea face un parteneriat cu o firmă interesată, ar fi și aceasta o variantă de dezvoltare a circuitului de motocros.

– Vă sprijină federația la care sunteți afiliați?

Federația Română de Motociclism, la care suntem afiliați și noi și restul cluburilor legale active, ne sprijină, dar nu în sens financiar, doar dacă am avut nevoie de autorizații de stat, licențe internaționale, diverse informații, regulamente, caietul organizatorului, toate acestea le-au livrat prompt, te ajută când ai probleme ca sportiv la competiții în afara țării, dar este exclus să primești niște bani. M-au ales și membru în Comisia de Motocros pe țară și pot spune că am o relație excelentă cu federația. Însă trebuie să dezvolt circuitul de motocros de la Lugoj, e un obiectiv esențial acesta pentru viitor, fiind un mod foarte bun de a descărca adrenalina pentru tineret și copii, de a-i controla, în loc să braveze pe șosele cu motocicletele, pentru că tot mai mulți sunt atrași de acest sport pe două roți, în general băieții visează la motoare, de aceea e foarte important să avem o bază sportivă serioasă. Dacă aș dezvolta baza sportivă, am avea anumite elemente de infrastructură, sursă de curent (sunt trei stâlpi de curent pe terenul meu), sursă de apă, garduri, tribune, utlități, cameră medicală, de arbitraj, federația ar face demersurile necesare și, fiind foarte aproape de autostradă, am putea organiza un Campionat European la Lugoj, ceea ce ar fi extraordinar pentru orașul nostru.

– Care sunt obiectivele clubului pentru 2016? Ce rezultate au fost obținute în acest an?

Au fost trei competiții în acest an, am obținut locuri I, II, III și vom mai avea competiții la Odorheiu Secuiesc, în 24-25 septembrie 2016, apoi la Giurgiu, toate competițiile programate la motocros se regăsesc în Calendarul Federației Române de Motociclcism 2016.

– Referitor la participarea lugojenilor, ar fi benefică o mai mare implicare, eventual o popularizare mai susținută a activităților clubului, a competițiilor, a performanțelor obținute?

-Eu consider că au avut succes cursele desfășurate aici, au adunat mulți oameni, public, spectatori și cred că au apreciat efortul și spectacolul oferit de acest sport. Pe de altă parte, sponsorizări din proprie inițiativă nu am avut niciodată de nicăieri. Cel mai mare șoc l-am avut când am apărut pe Pro TV în 2005, după primul titlu obținut de Mihai, într-o duminică la orele 18, iarna, la oră de maximă audiență, într-un reportaj realizat de Cristian Tabără (care aflase că am un băiat cascador acrobat cu motocicleta, dar nu se știa că ieșise campion național la motocros la prima participare, la cea mai puternică clasă, în premieră în motocrosul românesc), reportaj făcut după o vizită de 3 zile la Lugoj, despre mine, Mihai Stoichescu și despre club, de aceea în timpul emisiunii toată lumea ne-a sunat timp de 40 de minute, să ne felicite că suntem extraordinari, dar după aceea… nimic. Nimeni nu s-a oferit după aceea să ne sprijine cu ceva.

– E nevoie de mult profesionalism în practicarea acestui sport?

Categoric, totul e calculat, suntem serioși, deși e un sport foarte periculos, ai în mână pe o mișcare de circa 90 de grade 60 de cai putere, pe care îi rulezi pe teren diferit de la o secundă la alta, ai o altă consistență, ba e nisip, ba e pământ mai tare, ba e pământ scurmat, în permanență aderența diferă, ceea ce mental e foarte greu, să dozezi 60 de cai putere pe o anvelopă de 10 cm și să ai acea putere incredibilă și să poți rula fără să pierzi controlul și prin gropi și să rulezi mai rapid decât ceilalți adversari și să mai și sari, la un moment dat ai rampe, trambuline, uneori și de 40 de metri, pe care trebuie să vii și să te arunci, dacă ai frânat, trece altul pe lângă tine, din spate, e mai curajos și s-a dus înaintea ta. Trebuie să fii un om deosebit, să ai un mental și un caracter puternic să practici sportul acesta: Mihai Stoichescu a obținut în perioada 2005-2008 4 titluri consecutive de campion național, iar la 20 de ani a obținut titlul de Maestru al Sportului, iarăși o premieră în acest sport.

– E mult mai periculos motociclismul pe șosele decât practicarea acestui sport?

În acest sport toată lumea are echipament de protecție și nimeni nu vine din lateral sau din față să te spulbere. E mult mai periculos pe șosele, pentru că depinzi 90 la sută de ce fac ceilalți, nu de ce știi tu să faci, fiind riscul mult mai mare, iar Mihai, de multe ori, numai datorită dibăciei lui, a scăpat de accidente pe șosele. Nu sunt învățați șoferii pe 4 roți cu motocicliștii, cu motocicletele, nu prea îi respectă. Sunt și motocicliști care greșesc și au viteză foarte mare, eu îi sfătuiesc să nu circule cu viteză, oricât de dibaci sunt, nu au tehnică de pilotaj ca să evite accidentele. Am intenția să organizez niște cursuri de pilotaj, de îndemânare, pentru creșterea dibăciei, după ce tinerii își iau permisul de motociclist, necesare după școala de șoferi pentru perfecționarea tehnicii în trafic, chiar și Mihai ar putea să contribuie la aceasta în viitor.

– Câteva cuvinte pentru cititorii ACTUALITATEA?

Mi-aș dori cât mai mulți să viseze spre sportul acesta, să le placă, iar cei care au fost la curse să-și îndrume copiii spre sportul acesta. Când poți să gonești peste obstacole, ai niște senzații deosebite, probabil adrenalina, te simți altfel când faci niște lucruri grele, complicate și nu la îndemâna oricui, te simți puternic, te întărește foarte mult moral, psihic și în viață îți formează caracterul. Aici nu ai un adversar, ai 30 de adversari, trebuie să lupți mai mult, presupune concentrare, te ajută și în viață, te călește să fii dur, să lupți să obții ceea ce îți dorești. E un sport foarte bărbătesc motocrosul. În străinătate, în Italia, sunt foarte deschiși spre sportul acesta (chiar am discutat cu Pierro), părinții se bucură dacă puștanii lor vor motocros, ca să nu se apuce de alte lucruri, de droguri… să nu facă prostii pe șosele cu mașini furate de la părinți, cu motociclete pe șosele. Astfel, părinții știu că sunt acolo la circuit și fac sport în cadru organizat, acolo se epuizează, pentru că e foarte greu fizic, dacă faci un antrenament ziua, seara cu siguranță nu mai ai chef de cluburi, baruri sau discoteci. Cu siguranță, este un sport foarte frumos și mi-aș dori să fie mai mulți sportivi din orașul nostru care să obțină performanțe deosebite.

– Mulțumim pentru timpul acordat și vă dorim cât mai multe reușite!

ACTUALITATEA invită autoritățile și instituțiile locale, precum și firmele din Lugoj să încerce să sprijine Clubul MOTO EXTREM în atingerea obiectivului privind organizarea unui Campionat European de Motocros, apreciind astfel performanța, profesionalismul și dăruirea acestor sportivi excepționali, datorită rezultatelor deosebite obținute de-a lungul atâtor ani de muncă.

Haideți să fim alături de ei!

Numai împreună putem reuși să aducem o competiție europeană în orașul nostru.

Cine dorește să sprijine Clubul MOTO EXTREM este rugat să contacteze managerul și antrenorul clubului, Liviu Jigmond, la numărul de telefon 0722.499.896. Vă mulțumim!

Estera CIMPONERIU