Cei care trăiesc şi se bucură doar o lună pe an. Editorial de Nicolae Silade

Un lucru îmbucurător pentru întreaga societate românească: în ciuda crizei şi a tranziţiei care nu se mai termină, s-au înmulţit acţiunile caritabile.

De pe la jumătatea lui noiembrie şi până în ajunul Crăciunului, parcă nu trece o zi fără un telefon, un sms, o postare pe facebook, un afiş, o reclamă la tv, prin care eşti rugat să te gândeşti şi la cei sărmani, să participi la vreun eveniment caritabil în beneficiul lor, să dovedeşti că eşti creştin şi să le oferi şi lor puţin din puţinul tău.

Un lucru îmbucurător, spuneam, numai că, la fel ca politicienii, care îşi aduc aminte de noi din patru în patru ani, şi noi ne gândim la semenii noştri sărmani doar în preajma sărbătorilor, ca şi cum în restul timpului ei nici nu ar exista. Şi o facem la fel ca politicienii: ei oferă promisiuni, noi oferim cadouri.

Întâlnirea cu semenii noştri nu durează mai mult de cinci minute. De ce nu ne gândim că unii dintre ei au, poate, nevoie şi de altceva, de o vorbă bună, de o încurajare, de o îmbrăţişare, de afecţiunea noastră? În afară de Paşti şi Crăciun, nu prea auzi de acţiuni caritabile, în afară, evident, de cele cu scop binedefinit.

De ce nu ne gândim şi nu mergem la cei sărmani şi în restul zilelor din an? Oare în celelalte zile ei nu există, nu au nevoie de noi, de solidaritatea noastră? Prin ce ne deosebim de politicienii care se gândesc la noi doar când ne cer votul? Nu vreau să fiu înţeles greşit.

Oamenii se bucură, ne zâmbesc, dar zâmbetul lor durează puţin, puţin mai mult decât prezenţa noastră printre ei. Vă puteţi imagina chipurile lor după plecarea noastră? Şi ar mai fi ceva: de unde ştim noi că acei oameni sărmani au nevoie de pungile noastre cu cadouri şi nu de altceva?

Nu ar fi mai corect ca înainte de a le oferi ceva, să-i întrebăm ce-şi doresc, la fel cum procedează copiii în scrisorile lor către Moş Crăciun. Şi, ca să revin, e bine că ne gândim la ei, dar şi mai bine ar fi să ne gândim mai des. Iar dacă s-au înmulţit acţiunile caritabile, bine-ar fi să şi mulţumească!

Nicolae SILADE