Ce se știe și mai ales ce nu se știe despre Legiunea Străină (I)

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Remus V. GIORGIONI

Există în lume multe societăți secrete care nu-și divulgă secretele. Cu toate că Legiunea Străină nu se numără printre ele, putem spune că și în legătură cu ea există lucruri la vedere și altele mai puțin la vedere. Așadar, despre mai multe subiecte există lucuri care se cunosc și care nu sunt  date publicității.

Dar în cazul nostru, probabil, conducerea Legiunii dorește să-și protejeze specificul și angajații, având în vedere că, totuși, este vorba despre o armată. Sunt unii care confundă Legiunea Străină cu Legiunea Sfinților Arghangheli Mihail și Gavril – partid politic la noi, în interbelic.

(Poate și datorită specificului acesteia de organizație paramilitară. Se știe că legionarii erau înarmați și purtau uniformă.)

Despre Legiunea Străină știm mai mult din auzite și din ce putem afla de pe internet. Se știe că este o unitate a Armatei Franceze, înființată în anul 1831 prin decret regal de regele Franței Ludovic-Filip. A fost concepută pentru voluntarii străini care după 1830 nu mai aveau dreptul să se înscrie într-o unitate a forțelor armate franceze. Dar este o ramură a Armatei Franceze, cuprinzând 7700 des soldați împărțiți în 11 regimente și o subunitate. (Se cunoaște din istorie că o legiune romană era formată din 6.000 de soldați.)

Sediul central al Legiunii, garnizoana sa de bază se află la Aubagne, unde se fac și recrutările. Alte sedii ale acestei armate de elită se mai află la: Calvi (Regimentul 2 Parașutiști Străini),  Camp de Larzac (Cavaleria) și la Mayotte. În Franța Metropolitană se află cinci regimente, iar în Guyana Franceză Regimentul 3 Infanterie.

Ca orice organizație care se respectă, Legiunea are și ea o deviză – una oficială (chiar două): Legio Patria Nostra (Legiunea este Patria Noastră); Honneur et Fidelite. Și una neoficială, care este probabil cea mai populară și mai răspândită: „Marche ou creve” : Mărșăluiește sau mori (crăpi)!

Marșul Legiunii se numește Le Boudin, iar ziua: cea de 30 aprilie – Ziua Camerone. Dintre misunile mai importante îndeplinite de Legiunea Străină, menționăm: două desfășurări de forțe în Algeria (prima – acțiune de cucerire), Războiul Crimeii, Intervenția franceză în Mexic, Războiul franco-prusac, franco-chinez, Primul și al Doilea Război Mondial etc. (intervenții în Siria, Liban, Afganistan.  Legiunea Străină participă, din 1978, la forța Interimară ONU.

Este de menționat că, deși include în proporție de 24% francezi, voluntarii străini sunt conduși numai de ofițeri francezi.

Printre ofițerii celebri care au slujit în timp Legiunea Străină se numără un fiu nelegitim al lui Napoleon I, un prinț al Danemarcei (în nici un caz Hamlet!), un prinț moștenitor vietnamez și unul al Republicii Monaco etc. (un fiu al lui Maxim Gorki, Petru I al Serbiei).

Printre cei mai vestiți căpitani ai Legiunii se numără Jean Danjou.

Iar printre recruți – o pleiadă întreagă de artiști ai cuvântului și artiști plastici, din care  amintim doi cei mai celebri scriitori europeni: Ernst Junger și  Arthur Koestler.

Desigur, știe toată lumea că un post în Legiunea Străină este (pentru un tânăr cu vise mari) unul din cele mai râvnite. Dar probele eliminatorii sunt foarte drastice, din 100 de candidați reușesc cel mult 10-15.

Se vorbește și despre o perioadă de supraviețuire în locuri greu accesibile etc.

Dar tinerii luptători trebuie să aibă în vedere, pe lângă salariile (soldele) atractive și duritățile vieții de militar și riscurile imense la care se supun făcând parte dintr-o unitate de elită. (va urma)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.