Cazarma de pe strada Banatului: Povestea unui exemplu „monumental” de incompetență a administrației lugojene

Augustin BERCEAN

Cazarma de pe strada Banatului din Lugoj, construită de austrieci la sfârșitul secolului XIX, este una dintre cele mai vechi clădiri militare din Banat. Inițial destinată cavaleriei și purtând numele „Principele Nicolae”, clădirea a fost folosită ulterior ca depozit de muniție până când armata a decis să o părăsească. După această decizie, imobilul a rămas în paragină, devenind o ruină în inima orașului.

În 2009, administrația condusă de primarul Francisc Boldea a inițiat demersurile pentru preluarea cazarmei de la Consiliul Județean Timiș. Procesul s-a finalizat abia prin 2013, când culoarea politicului lugojean a devenit similară cu cea a politicului județean. Dar clădirea fusese deja promisă unei asociații neoprotestante care intenționa să construiască acolo o școală și un liceu. Această investiție privată era estimată la un milion de euro și a fost anunțată oficial cu entuziasm și, pentru prima dată, cu poze frumoase create pe calculator, de către autoritățile locale. Dar proiectul nu s-a concretizat…

Revenirea cazarmei în patrimoniul municipal și noi planuri

În 2015, administrația Boldea, după rezolvarea unor probleme juridice cu asociația respectivă, a recuperat clădirea pe care tot ea, cu mult entuziasm o dăduse nu cu mult timp înainte. În acel moment, s-a promis (din nou cu surle și trâmbițe) reabilitarea imobilului din fondurile primăriei și transformarea acestuia într-un sediu pentru Direcția de Asistență Socială Comunitară (DASC). Așa au apărut alte poze, la fel de frumoase și la fel de „făcute pe calculator”…

Până în 2018, după trei ani de la această promisiune, s-a intervenit doar asupra fațadei de pe strada Banatului, fără lucrări semnificative în interior (ceva au fost, la acoperiș și luminatoare). În paralel, administrația a depus un proiect de finanțare prin Programul Operațional Regional (POR), în valoare de aproximativ 5 milioane de euro, pentru transformarea cazarmei într-un Centru Cultural Multifuncțional. Era un proiect european binevenit și bine intenționat, dar, din păcate, ca multe alte proiecte ale administrației Boldea, prost gestionat. Lucrările de reabilitare nu au avansat, iar clădirea a continuat să se degradeze.

Schimbarea administrației și reluarea proiectului

În 2021, administrație condusă de Claudiu Buciu a „rupt” mass media cu acuzațiile față de „fosta administrație”/„greaua moștenire” privind nereguli grave descoperite în gestionarea proiectului. Din declarațiile date, a reieșit că au fost făcute plângeri penale împotriva celor implicați anterior în acest proiect. Dar nu s-a întâmplat nimic… În același an, administrația Buciu a reușit să semneze contractul de finanțare pentru proiectul inițiat de fosta administrație. Inițial, se anunțase că în clădire vor fi mutate DASC, Biblioteca Municipală și Muzeul, dar ulterior s-a renunțat la mutarea DASC, fiind luată în calcul relocarea Poliției Locale. După niciun an, Direcția de Asistență Socială a revenit pe lista instituțiilor care urmau să fie mutate acolo… În 2022, au apărut primele avertizări cu privire la riscul pierderii finanțării europene, însă oficialii locali (tandemul Buciu/Blidariu) au asigurat că proiectul se desfășoară conform planului și că nu ar fi niciun pericol. Cu toate acestea, nu s-au observat progrese notabile pe șantier.

Licitarea lucrărilor și pierderea finanțării europene

Abia în 2023, s-a finalizat licitația pentru execuția lucrărilor, termenul de finalizare fiind stabilit pentru decembrie, același an. Lucrările au fost atribuite unei firme din București, iar proiectul a fost redefinit, excluzând mutarea DASC și concentrându-se pe transformarea cazarmei într-un centru cultural care să includă: l un teatru/cinematograf de vară; l spații de expoziție și proiecții; l sala de ședințe a Consiliului Local. În mai 2023, au început efectiv lucrările, iar în iulie 2023, primarul interimar Bogdan Blidariu a reiterat cu real entuziasm că „termenul va fi respectat și că finanțarea europeană nu va fi pierdută”. Însă ritmul lucrărilor a fost extrem de lent, iar problemele birocratice și tehnice au continuat să împiedice progresul efectiv…

Fără entuziasmul din vară, în ianuarie 2024, același primar interimar a anunțat oficial pierderea finanțării europene, motivând prin faptul că „s-a lucrat cu un proiect greșit”. Ca soluție alternativă, s-a propus continuarea lucrărilor cu fonduri de la bugetul local. Dar, până la încheierea mandatului, în septembrie 2024 (mandatul de 4 ani al primarului Buciu – nu perioada cât au stat în funcții primarii Buciu&Blidariu), nu s-au mai efectuat lucrări, iar clădirea a rămas într-o stare avansată de degradare. În ciuda promisiunilor inițiale, imobilul a rămas neutilizabil, asemănându-se cu multe alte proiecte abandonate din Lugoj.

Noi promisiuni pentru 2025

În februarie 2025, noua administrație condusă de Călin Dobra anunță și ea reluarea lucrărilor la cazarmă, cu finanțare exclusiv din bugetul local, dar doar pentru corpul de clădire de pe strada Banatului. Noile planuri includ posibilitatea relocării în acel spațiu fie a Direcției de Asistență Socială, fie a Direcției de Taxe și Impozite la parter, iar la etaj să fie amenajată sala de ședințe a Consiliului Local. Termenul de finalizare promis este octombrie 2025. Altă administrație, alt termen. Să fie un deja vu? Vedem la final de 2025…

Concluzie:

Cazarma de pe strada Banatului a devenit, în ultimele două decenii, un adevărat teren de antrenament pentru administrațiile locale. Aici au fost exersate mai toate tehnicile posibile de amânare, promisiuni nerespectate și strategii de pierdere a banilor europeni. Dacă ar exista un campionat național al proiectelor începute și neterminate, Lugojul ar avea șanse mari la podium.

Fie că a fost vorba de mutarea în fosta cazarmă a DASC, a Bibliotecii, a Poliției Locale, a Muzeului de Istorie sau transformarea ei într-un Centru Cultural, care să cuprindă teatru sau cinematograf, toate administrațiile lugojene din ultimii aproape 20 de ani și-au pus amprenta pe acest proiect. Dar au uitat să pună, însă, și vreo cărămidă nouă…

Povestea acestei cazarme, rămasă fără finanțare europeană și lăsată în paragină, seamănă (sau ar putea să semene) înfiorător de tare cu alte două mari proiecte inițiate de administrațiile lugojene anterioare: proiectul Noul Spital și Baza de Agrement Ștrand. La proiectul Noul Spital, există la fel de mari șanse de pierdere a finanțării europene. Iar Baza de Agrement a fost lăsată în același hal de degradare maxim. Două „pietre de moară” atârnate, cu mare drag, de gâtul administrației Dobra, de fostele administrații lugojene…

Poate că într-o zi, cândva, viitoarele generații de lugojeni vor putea intra în această clădire și se vor bucura de un centru cultural modern. Azi, generația actuală poate, eventual, să viziteze un model de incompetență a unei administrații locale. Aceasta este povestea „Cazarma de pe Banatului: Un exemplu monumental al incompetenței administrative lugojene”…