Blaj, o campioană a voleiului demnă în Europa [short sport] Performeri și după retragere

Blaj, o campioană a voleiului demnă în Europa

Evoluție remarcabilă a campioanei voleiului românesc, Alba Blaj, în Champions League, între primele 16 echipe ale Europei. Într-o grupă în care, la start, foarte puțini cunoscători ai fenomenului îi acordau șansa de a scoate vreun punct. Finalmente, trupa pregătită de Darko Zakoc a evoluat în majoritatea partidelor de la egal la egal cu adversarele sale, echipe cu bugete de câteva ori mai mari și sportive de valoare mondială, campioane europene și membre ale unor naționale laureate continentale. Cum este Volero Zurich, un proiect nou și nu prea, dar o grupare mai puternică decât în anii trecuți, în fața căreia Blajul a cedat în ambele meciuri, Dinamo Krasnodar, cu care a ieșit egalitate, 1-1 la partide și mai ales Dinamo Moscova, o adevărată uzină de volei, cu care, remarcabil, formația ardeleană, a smuls seturi și, mai ales, a evoluat ca o mare echipă și a oferit faze excepționale de volei, gustate și aplaudate îndelung în sala – gazdă Transilvania din Sibiu, la ultima apariție în fața publicului din România în sezonul european.

Performeri și după retragere

1997-1998 C.S.M. Reșița, 1998-1999 Universitatea Craiova, 1999-2003 Ajax Amsterdam, 2003-2007 A.S.Roma, 2007-2014 Internazionale Milano, un traseu pe care l-ați recunoscut desigur: Cristian Chivu e unul din cele mai interesante și serioase nume ale fotbalului românesc. Adus, după doar un an de la debutul în prima ligă, de Craiova la inspirația lui Ilie Balaci, devenit rapid unul din liderii echipei și căpitan al legendarei campioane din Amsterdam, apoi titular în defensiva Romei, bănățeanul și-a trăit din plin gloria în cealaltă capitală italiană, a fotbalului, la Milano, în ciuda propunerilor tentante pe care le făcuseră la vremea respectivă Chelsea, Barcelona și Real Madrid. Inspirat, 2010 aducându-i ca om de bază al lui Internazionale titlul, Cupa Italiei și, într-o senzațională finală cu Bayern Munchen (2-0), Liga Campionilor. Doisprezece ani lider de valoare și opinie al echipei naționale a României, cel denumit de italieni ”Il Principe” s-a distins prin simplitate și eleganță atât cu mingea la picior, cât și în viața de zi cu zi, în fața microfoanelor sau între cei din preajmă. O atitudine de campion, o carieră admirabilă, un drum care continuă tot la cel mai înalt nivel de profesionalism: în chiar ziua editării acestor rânduri, agențiile de presă transmit știrea înrolării fostului căpitan al tricolorilor la UEFA ca observator, el fiind al doilea român din structura actuală, unul care îndeplinește funcția de director tehnic al forului european: Ionuț Lupescu, un alt fotbalist român rasat care și-a respectat imaginea și cariera. Generații diferite, abordări corecte ale înaltei performanțe. Nimic întâmplător…