Biserica Ortodoxă Învierea Domnului şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Remus V. GIORGIONI

(continuare din numărul trecut)

Cu privire la etapa actuală a Bisericii, este necesar să consemnăm că, din anul 1995, cel al pensionării ctitorului, pr. Mihai Sidei, în fruntea parohiei a venit preot paroh Nicolae Ciucure. De loc din Caraş-Severin, loc. Păltiniş, dl Ciucure este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad. Dlui este ajutat de preot protopop Ionuţ Furdian şi diacon Daniel Andriescu. În legătură cu cele care urmează, pentru eventuale completări necesare, am stat de vorbă cu părintele paroh. Biserica are un hram dublu, dar luat în considerare ca hram principal este cel al Învierii – mai cu seamă că din trupul parohiei s-au desprins în timp încă două biserici (din care cea din Cotu Mic poartă  chiar hramul Sfinţilor Arhangheli). Dacă la început parohia avea circa 10.000 de enoriaşi, la ora actuală au rămas afiliaţi aici 6.100.

Dar înainte de a purcede la drum (cu cele amintite) este necesar să menţionăm aici că părintele Sidei, cu prilejul sfinţirii Bisericii: 5 iulie 2009, în calitate de ctitor, a primit Crucea Patriarhală, cl. I, oferită de Patriarhia Română, prin P.F. Daniel, Patriarhul BOR. Este cea mai înaltă distincţie pentru clerici, acordată de BOR. Părintelui Ioan Covaci i s-a oferit o cruce de iconom stavrofor, – diplome şi disticţii pentru Consiliul parohial şi multe personalităţi lugojene implicate într-o mare lucrare, care a durat 15 ani. De asemenea, la câteva zile după săvârşirea actului de sfinţire, Cabinetul Patriarhului a emis un act istoric adresat părintelui paroh, în care i se mulţumeşte pentru tot efortul depus în calitate de ctitor şi pentru ospitalitate: „cu aleasă preţuire şi binecuvântări”. Tot ctitor este considerat şi fie iertatul părinte Dincă (încă mai dăinuie plăcuţa cu numele lui pe uşa biroului părintelui protopop Ionuț Furdian).

Începutul (O scurtă întoarcere în timp)

E clar ca lumina zilei că nu vom putea prinde în doar două articole de presă tot istoricul Bisericii, descris de dl Sidei (autor a şapte cărţi religioase) într-un volum de 175 de pagini. Deşi nu ne preocupă în mod special arhitectura Bisericii, trebuie să spunem că arhitectul implicat în această măreaţă lucrare în stil bizantin a fost tot un lugojean de-al nostru, ca şi P.F. Daniel: Adrian Borcănescu, care odihneşte acum în Cimitirul Ortodox de pe str. Făgetului.

Trebuie de asemenea menţionat proiectantul clădirii, arh. Ioan Berariu. Cum spuneam, biserica a fost înălţată în etape: infrastructura, care presupunea fundaţia şi demisolul funcţional al Bisericii, unde s-au început slujbele. Li-citaţia pentru executarea lucrării a fost câştigată de firma ti-mişoreană Italrom, iar costul total al clădirii – incluzând un adăpost ALA – s-a ridicat la cca 100.000 de dolari americani.

Ultima slujbă la care a participat comunitatea care constituie azi parohia Bisericii Învierea Domnului, îm-preună cu Biserica-mamă „Adormirea Maicii Domnului” (supranumită Biserica cu Două Turnuri), a fost vecernia din duminica de 5 septembrie 1993; urmată de o  vastă procesiune, condusă de părintele protopop Ioan Ţigriş şi preotul Constantin Micu, consilierul Mitropoliei Banatului. Mai întâi s-a sfinţit locul (pe care s-a plantat o cruce înaltă de 3 m, înconjurată de flori şi lumânări aprinse. Iar dacă a venit vorba de loc, trebuie amintit că prima locaţie vizată pentru construirea noii biserici a fost în centrul Parcului George Enescu, la care însă s-a renunţat din motive pe care nu le menţionăm aici).

În urma lor mergeau toţi preoţii ortodocşi din oraş, o întreagă oştire, însoţiţi de cântecele vesele ale Ligii Tineretului Ortodox, care avea invitaţi şi tineri din Timişoara.  De oficialităţile oraşului (în frunte cu primarul Virgil Turcan) şi de o mare mulţime: cea a credincioşilor. Care se îndreptau in corpore spre locul din str. Semenicului 3, pregătit pentru slujbele de sfinţire. După obiceiul ortodox – cel mai evident în Joia Mare, a Patimilor – mulţimea credincioşilor a înconjurat locul, ca semn de luare în posesie spirituală.

Când s-au demarat lucrările, parohia nu avea bani în cont, abia a reuşit să achite costurile documentaţiei necesare pentru construcţie, proiectul şi celelalte. Parohia a primit o sponsorizare din partea Textila SA, diferenţa de bani necesari demarării lucrărilor fiind acoperită de Mondial SA. Cu toate dificultăţile inerente unei lucrări atât de vaste, la 1 septembrie 1993 s-a putut săpa prima cupă de excavator, începându-se astfel lucrările pentru fundaţia bisericii (etapele clădirii, le-am descris, în mare, în articolul trecut). Trebuie menţionat apăsat că cel care a pus piatra de temelie a clădirii noii biserici a fost părintele paroh din acel timp, Mihai Sidei, fapt pentru care este considerat ctitor principal.

În finalul acestui articol (care, cum mai spuneam, nu poate cuprinde în totalitate o asemenea mare lucrare: materială şi spirituală) menţionăm, pentru folosul cititorilor care sunt în majoritate credincioşi ortodocşi, cele mai importante activităţi ale Bisericii Învierea Domnului din Săptămâna Mare: De luni până miercuri, la ora 8, „ceasurile”, iar la ora 18 denia. Joi, la ora 8 dimineaţa Aducerea Sfintelor Paşti în Biserică şi „Cele 12 Evanghelii”. Vineri la ora 8 – Vinerea Mare sau Vinerea Neagră – : „Ceasurile Împărăteşti”; la ora 16 (vecernie), Punerea în Mormânt; Prohodul Domnului. Miercuri, joi și sâmbătă în cadrul slujbei de dimineaţă se va oficia Sfânta Liturghie. Iar sâmbătă/duminică, după vechiul obicei, la orele 24, slujba specială de Învierea Domnului.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.