Bănăţeni de excepţie: Ioan Davidoni (II) Recunoaştere internaţională (taina academiei)

Remus V. GIORGIONI

Pentru că în numărul trecut, în prima parte a articolului, n-am reuşit să cuprindem decât o mică parte din activitatea inventatorului Ioan Davidoni, am hotărât să revenim cu alte câteva amănunte despre invenţiile românului nostru bănăţean, care au fost premiate cu 57 de medalii de aur, argint şi bronz, la cele mai prestigioase saloane de inventică din ţară şi străinătate.

În afară de cele amintite în numărul trecut, invenţiile Davidoni au fost apreciate şi la Moscova, Zagreb, Limassol (Cipru). Acum 10 ani, în anul 2012, Ioan Davidoni primeşte Premiul Oscar Public pentru Invenţii, iar – mai recent – în 2019, prestigiosul Premiu Leonardo da Vinci.

În 2002, prin decret prezidenţial (preşedinte Ion Iliescu),  inventatorul Ioan Davidoni primeşte la Cotroceni Ordinul Naţional „Pentru Merit”, clasa a III-a. Iar în 2018 devine membru în cadrul Academiei Inventatorilor şi Omenilor de Ştiinţă din Serbia (Zagreb – asupra acestui aspect vom reveni).

Un amănunt important este faptul că la firma Davidoni-Invent, tatălui i s-a asociat fiul Cristian, unul dintre cei trei copii ai familiei: Angela-Carina, Evrica-Laura şi Ioan-Ciprian; (la pagina 440 a cărţii autobiografice Destin ei sunt fotografiaţi împreună cu tatăl lor în faţa porţii monumentale din lemn a casei din Fărăşeşti 25).

Firma a fostînființată în 2003 din dorinţa de ale oferi oamenilor soluţii de viaţă îmbunătăţită, îmbogăţită – un trai mai bun. Şi a pune la dispoziţia publicului produsele firmei, rezultatele muncii de-o viaţă (acestea se pot găsi şi comanda pe internet). Împreună cu fiul Cristian, pe care de bună seamă l-a iniţiat în tainele ştiinţei şi ale spiritualităţii, Ioan Davidoni participă la târguri şi expoziţii, cât şi la concursuri de profil, fiind amândoi premiaţi.

Una dintre „competiţiile” de marcă este Salonul Mondial de Invenţii Eureka, de la Bruxelles, la care au participat în trei ani, consecutiv: 2004, 2005, 2006. Iar anul 2007 adaugă la palmares diploma obţinută la Expoziţia Internaţională Arca Zagreb (pentru mănuşă energizantă), de care se leagă probabil primirea în numita academie.

La Expoziţia Internaţională Inventika Bucureşti participă aproape în fiecare an. În 2010 primeşte Medalia de Aur şi diploma Euroinvest, la târgul internaţional de invenţii. În 2012 primeşte diplomă de praticare şi medalie la Idea Zsombolya. La care se adaugă, în acelaşi an, Diploma de excelenţă obţinută pentru lucrările prezentate la Congresul naţional al cercetătorilor şi inventatorilor. Cupă şi medalie la Tesla Invest Invent, Bucureşti 2013, iar în 2014 la Cluj-Napoca. Dar ele ar fi oricum prea multe să le menţionăm pe toate.

La bază electrician, Ioan Davidoni a construit o microcentrală electrică eoliană cu rotor orizontal (cu care a intrat în Cartea Recordurilor); şi care a fost funcţională între anii 1973-1996. Inventatorul participă la emisiuni radio-fonice sau televizate, semnează articole tehnoco-ştiinbţifice – legat de aceasta, amintim colaborările domniei sale la prestigioasa revistă „Ştiinţă şi Tehnică”.

Dintre acestea menţionăm câteva titluri mai importantante: Inventatorul în acţiune, Factori favorizanţi, Inventatorul persecutat, Drumul spre spiritualitate etc. Iată şi un moto favorit care poartă semnătura I.D.: „Toate invenţiile pe care le-am realizat sunt pentru binele omului, în special pentru a contracara efectele poluării electromangnetice asupra corpului energetic uman”.

Încă din armată, Ioan Davidoni are şi preocpări de ufologie, pentru care primeşte în 2018 Diploma de Excelenţă a Centrului de Studii Psihotronice şi Ufologice din România. În palmaresul său descoperim şi o Diplomă onorifică (acordată) Academicianului Ioan Davidomi, Membru al Academiei Serbiei a Inventatorilor şi oamenilor de Ştiinţă.

La pagina 430 a cărţii Destin, găsim următorul înscris, care ne luminează în privinţa asta: Ciprian Davidoni se simte mândru la Novi Sad… Iar mai jos ni se dă motivul: „Academia Invetatorilor din Serbia are un nou membru, inventatorul Ioan Davidoni din România”. Este desigur un motiv de mândrie şi pentru noi – noi toţi, cei din România… (înscrisul este datat 21 decembrie 2018).

„Tehnologia milenară a sticlei”. Între Sarmisegetuza şi Silicon Valey

Este de mirare cum un singur om a reuşit să capteze (şi să însumeze) în dreptul său atât de multe preocupări – şi din atâtea variate domenii. Ar fi de detaliat contribuţia sa inestimabilă la îmbunătăţirea activităţii în domeniul fabricării sticlei, la Fabrica de sticlă Tomeşti, unde a lucrat o viaţă.

Prin invenţiile şi inovaţiile sale, I.D. reuşeşte să dubleze producţia de export a fabricii, de la 3-4 guri de lucru (cât era iniţial), la opt guri, cu sticlă de prima calitate. După exprimarea directorului de atunci al fabricii, Davidoni  a reuşit „să învingă tehnologia milenară a sticlei.”

Era în 1971 şi avea 20 de ani (directorul ştia că tânărul dotat „nu se va opri aici”…, cum i-a declarat, în privat, secretarei”). Metrologul urca pe bolta cuptorului de topit, intra pe canale la 280 de grade Celsius, pline cu gaze toxice, să măsoare temperaturile.

Timp de 30 de ani a întreţinut o aparatură complexă, adusă în majoritate din străinătate (SUA, Japonia, Rusia, Germania).

Datorită priceperii sale, era deseori trimis la fabrici din Tg-Jiu, Buzău, Bucureşti pentru reglare-pornire cuptoare, verificări/instalări de aparate pe utilaj. Pentru aceste rezultate i s-a acordat categoria specială, cu treapta 3 de salarizare – categorie maximă posibilă în comunism.

În capitolul Sarmisegetusa – una din cele şapte porţi de intrare în altă dimensiune ale Daciei (p. 311 a cărţii), Davidoni îşi afirmă credinţa în paranormal, venind cu exemple din alte ţări şi alte domenii, conexe. „Dacolog” reputat, el face o prezentare – integrare – istorică a Daciei în context antic şi actual, pornind de la ideea că „Homer a studiat mulţi ani retorica şi ştiinţa la Tomis”, în Sciţia Minor (idee usor fantezistă…, dar dacă unele dovezi există?!).

Însă inventatorul a avut preocupări constante şi în celălalt domeniu – mai vast – al Universului: energie electrică, vizavi de cea spirituală. Dacă într-o zonă de şes sunt doar 30-50 ioni negativi pe centimetru cub de aer, benefici pentru organism, într-una de munte, densitatea acestora se ridică la 5.000 – 8.000.

Ştim cu toţii de centrul internaţional de cercetare de la Silicon Valley. Ei, aici, la început, din această cauză (număr scăzut de ioni) nu s-a putut realiza nimic. Dar când, cu generatoare de ioni negativi, americanii au reuşit să creeze un climat montan în laboratoarele lor de cercetare, rezultatele au explodat.

Înainte de SUA – China, Coreea, Japonia au rezolvat de mult acest aspect în secţiile lor de producţie industrială, prin metoda Feng Shui. Dar haidem să încheiem demersul nostru (că, oricum, ne-am cam lungit, peste dimensiunile unui articol de presă): Ioan Davidoni ne vorbeşte despre  universuri paralele; întâlnirea cu El (?) a savanţilor şi în egală măsură a artiştilor.

Despre Cerurile Heruvimice, Marea Arhivă Universală, des-pre Forţa Vitală Universală (diferită de Suflul Divin)… Toate acestea fiind supuse, subordonate Voii Divine. Concluzia ce se impune: pune mâna şi mai citeşte, iubitul meu cititor! Fiindcă unii ca Ioan Davidoni citesc de zor.