Aura Twarowska nu a apărut pe firmamentul artei lirice bănățene ex nihilo. Ea este splendidul produs finit, o adevărată bijuterie filigranată din cel mai prețios metal, al unei îndelungi evoluții petrecute în istoria culturală a unei așezări hăruite cu vocație muzicală de anvergură europeană. În cuprinsul unui articol publicat în presa interbelică lugojeană, autorul anonim, entuziasmat în fața evidenței, marcat și de patetice vibrații izvorâte dintr-un curat patriotism local, își exterioriza tranșant sentimentele:
„Aş vrea să ştiu care oraş, afară de Napoli, s-ar putea lăuda cu ce ne lăudăm noi. Iată cântăreţii de operă pe care ni i-a dat Lugojul până acum: Traian Grozăvescu (Viena, Budapesta, Berlin), Malvine Sternheim-Szterényi (Viena), Victor Madincea (Viena), Oszkár Kálmán-Kirschner (Budapesta), Georg Dippon (Cluj), Francisc Balogh (Cluj), Carl Neumann (Viena), Titus Olariu (Dresda), Constantin Ursulescu (Cluj, Bucureşti) şi, mai nou, dra Virginia Şepeţian (Italia). Nu mai amintesc de cei din jurul Lugojului, ca Ana Rozsa-Vasiliu, Laurian Nicorescu etc.” („Acţiunea”, I, 9, 1934, 1-2: Un teren încă neexploatat).
Tiberiu Brediceanu, sub imperiul acelorași simțăminte generate de opulența moștenirii lui Euterpe, încerca să deslușească înțelesurile tainice ale neasemuitelor daruri: „Banatul a fost în trecute vremuri şi a rămas până în ziua de azi un loc binecuvântat al cântecului. Nu ştim dacă situaţiunea geografică sau dacă clima a influenţat atât de favorabil vocea şi, în general, predispoziţia muzicală a populaţiei din partea locului sau că, în această privinţă, bănăţenii, în comparaţie cu fraţii lor din alte ţinuturi, s-au bucurat de o mai norocoasă şi mai bogată moştenire de la înaintaşii lor. Oricum ar fi, un lucru e sigur, că în Banat totdeauna a fost multă înţelegere pentru cântare, s-a cântat cu drag şi s-a cântat frumos”.
Câteva regretabile, nedorite sincope și-au pus amprenta, în epoca postdecembristă, asupra autenticului spirit lugojean, caracterizat prin armonie interconfesională și multiculturalism, un adevărat etalon în actuala construcție europeană. Nu cu mulți ani în urmă, după regretabilele voturi negative privind acordarea titlului de Cetățean de Onoare lui Florin Paul (un pisc al violonisticii europene cu un palmares eclatant) și Silviu Oravitzan (artist plastic cu o carte de vizită impresionantă), a fost rândul lui György Kurtág, corifeul muzicii de avangardă contemporane, să privească neputincios la atitudinea aleșilor forului administrației locale.
Aflați, intelectual și atitudinal, în zorii democrației (cu nuanțele sale de „originalitate” iliesciană), reprezentanții urbei își manifestaseră opoziția față de un gigant al muzicii universale, clamând, cu o aparentă naivitate, pretinsa-i apartenență la etnia maghiară (maestrul era, de fapt, evreu creștinat) și considerând că maestrul ar fi trebuit să facă câteva transporturi cu ajutoare pe care să le distribuie nevoiașilor, pentru a merita înalta distincție a urbei. Odată cu trecerea timpului, lucrurile au revenit pe făgașul normal, iar Lugojul a respirat din nou aerul proaspăt, civilizator și reconfortant al Occidentului.
Un nou incident a tulburat însă apele line ale Timișului. Un joc al orgoliilor, generat de mărunte dispute politice, care nu aveau nicio legătură cu nobilul mediu al spațiului cultural lugojean, a determinat două regretabile stângăcii: neacordarea titlului de Cetățean de Onoare lui Paul Gräfendorf, un adevărat Mecena al orașului nostru (în cadrul unui proiect amplu, articulat, desfășurat de-a lungul a două decenii), și, într-o primă fază, mezzosopranei Aura Twarowska.
Dacă în cazul privighetorii Banatului, vocea de aur a Lugojului, lucrurile au revenit la normal, așteptăm, într-un viitor cât mai apropiat, un gest reparatoriu în privința lui Paul Gräfendorf, care să se constituie într-un nou tip de abordare din partea legislativului local, în care să primeze cu adevărat criteriul valoric.
Pentru ca Aura Twarowska să merite onorantul titlu de Cetățean de Onoare sau altă distincție e suficient că ursitele i-au hărăzit să se nască la Lugoj. Prin tot ceea ce a realizat pe scenele lirice naționale și europene, ea și-a reprezentat, ca un veritabil și competent ambasador, la cel mai înalt nivel, așezarea natală, al cărei nume l-a vehiculat în cele mai selecte medii geografice și culturale.
Constantin-T. STAN
Lasă un răspuns