Constantin-T. STAN
Străbat aproape zilnic Lugojul, de la un capăt la altul, și, ca un devotat cetățean, sunt atent la unele detalii privind aspectul urbanistic general: starea drumurilor (rutiere și pietonale), întreținerea spațiilor verzi. Spre dezamăgirea mea, semnalele lansate jurnalistic se pare că nu sensibilizează, fiind tratate cu indiferență.
O dată la câteva luni, câțiva cosași (aduși, parcă, cu arcanul), tund buruienile din diferite zone ale orașului. Evident, prioritare ar fi căile de intrare în Lugoj, care induc primele aprecieri ale celor ce tranzitează municipiul.
Au trebuit să parcurgă orașul nostru, cu mijloacele auto (str. Timișoarei), mii de localnici, poate turiști sau simpli cetățeni aflați în tranzit, ca edilii să se învrednicească să-și aducă aportul la lookul unei artere importante, care ar trebui să se constituie într-o carte de vizită.
Iarbă cosită la întâmplare, pe anumite porțiuni (gardul viu dinspre calea ferată a rămas invariabil netoaletat), alei sparte, borduri (care par să reziste din Primul Război Mondial) acoperite cu pământ. Lucrările se efectuează pe o singură parte a arterei, ca și cum ar fi suficientă intenția, iar oamenii, docili și înțelegători, nu ar avea nicio pretenție, mulțumindu-se, ca niște amărâți, cu puțin.
Se creează sentimentul că „e bine și așa”, cetățenii trebuind să se mulțumească cu o nouă și originală concepție edilitară. Parcă s-ar pune în aplicare conceptul de „democrație originală” emanat după ’89 de Iliescu, unul dintre „părinții” însângeratei Revoluții.
Rămâi cu sentimentul că, poate, tu ești cel ce vede doar în alb și negru, fiind deconectat de la noile realități, și judeci strâmb, neținând seama de noul trend. Sau, cum ar spune unii clasici postrevoluționari, „ciocul mic, că știm noi ce trebuie să facem. Voi, cetățenii de rând, vedeți-vă de treabă și lăsați-ne în pace cu observațiile voastre răutăcioase!”.
E o stare generală care a cuprins ca o molimă întreaga românime. Oamenii trec nepăsători pe lângă realități grotești, deveniți parcă imuni la urât.
Așa au trecut oamenii, blajini și apatici, oficiali și simpli profani, și pe lângă rezervoarele GPL de la Crevedia.
Lehamitea pare că i-a cuprins și pe șefii militarilor, care, deși existau informații numeroase în spațiul public, s-au desprins cu greu din letargie, confirmând, abia într-un târziu, existența fragmentelor unor drone explodate deasupra patriei.
Mă tem ca nu cumva să aflăm cu o întârziere fatală, de câteva zile, despre un prezumtiv desant al unor forțe militare străine pe plaiurile noastre atât de bine apărate în teorie.
Noi, cei care, privind realitățile, semnalăm publicului unele anomalii, suntem priviți, se pare, ca niște oameni ciudați, care, nestând în banca lor, se agită dând cu presupusul. Să fi devenit noi atemporali, demodați, perimați, refractari la chemările tentante ale prezentului?
Am semnalat, cu ceva timp în urmă, starea de gravă degradare a imobilului ce adăpostește două instituții importante: CEC Bank și ANAF. Prin fața celor două instituții se perindă, zilnic, sute de cetățeni. Să nu observe ei ruinele unor instituții contemporane?
Poți să ai încredere într-o instituție care-și primește potențialii clienți într-o peisagistică medievală, aproape romantică, cu ruine și bălării? Ai fi tentat să crezi că te găsești în fața unui sit, nedescărcat arheologic, aflat sub interdicție până la intervenția unor profesioniști în materie.
Absența reacției managerilor celor două onorabile instituții îți lasă un gust amar. Indiferență, indolență, chiar ofensă la adresa cetățenilor, pe care-i zărim trecându-le pragul. Oare cum or fi administrați sau colectați banii noștri?
Pentru a ne proteja echilibrul intelectual și bătăile inimii nu ne mai gândim la veniturile managerilor, care ar putea să opereze lucrările de remediere și întreținere din propriile venituri.
Ne aflăm în an preelectoral și nu observăm decât palide reacții din partea grupărilor politice locale la stările de lucruri care îndepărtează Lugojul de lumea civilizată.
Sunt candidați care se bazează pe un prezumtiv vot negativ, dar lucrurile nu vor fi chiar așa. Actualului tandem managerial din administrația locală nu i se pot nega unele importante proiecte edilitare, finanțate generos de la buget.
Doar că, o observație mai veche, nu se face încă distincția între proiecte, care implică atragerea de fonduri nerambursabile, și aspectul urbanistic general al orașului.
O să fim foarte bucuroși după finalizarea proiectelor aflate în prezent în derulare, dar vom dori să ne plimbăm, în momentele de răgaz, pe varii străzi, într-un Lugoj îngrijit, curat, inundat de spații verzi și simfonii florale.
Altfel, o să-i invităm pe oaspeții noștri să admire doar câteva lucruri frumoase, izolate, evitând să le oferim priveliștea centrului istoric…
Există însă un public tăcut, oameni de calitate (numeroși, credem noi), cu un acut spirit de observație, votanți care vor răsturna dramatic, în primăvara viitoare, toate meschinele, pripitele și neavenitele calcule.
Lasă un răspuns