„Cum ar putea un primar să creadă despre el însuși că le-ar ști pe toate?”, se întreabă Lia Lucia Epure în editorialul publicat în Ziua de Vest cu titlul „Primăria Timișoara, fără Consiliu Consultativ”.
Articolul face referire la Sfatul Înțelepților de pe vremuri, care era un reper de moralitate și etică, pentru că din el făceau parte cei mai luminați oameni din domenii diferite.
Astăzi s-ar numi Consiliu Consultativ și ar fi format, așa cum se obișnuiește „în multe orașe din România, dar și din Europa, dintr-un număr de persoane devotate orașului, având un singur scop: elaborarea unor linii directoare și decizii echilibrate, care nu impun nimic, dar arată direcția de urmat”.
Un Consiliu Consultativ nu obligă, el doar sugerează. „Consiliul Consultativ este un organism viu, onorabil, format din persoane care nu au legături cu politicul, nu fac parte din partide, nu sunt înregimentați și nu au interese meschine și obscure”.
Dacă la Primăria Timișoara exista un asemena for, Gheorghe Ciuhandu fiind primarul care și-a arătat disponibilitatea de a asculta voci importante ale orașului, nume respectate și respectabile, figuri dominante ale spațiului local, regional și național, actualul primar, Dominic Fritz, a socotit că nu are nevoie de așa ceva, pe motiv că are consilieri personali.
Dar problema acestor „personali”, punctează Lia Lucia Epure, este că se situează, ca descriere, pe o scală de la „penibili” la „ridicoli”, în orice loc”.
Situația nu este câtuși de puțin diferită la Lugoj, unde li s-a propus edililor, în nenumărate rânduri, nu crearea unui Consiliu Consultativ propriu-zis, ci măcar consultarea, din când în când, a unor personalități care pot să arate cea mai bună direcție în luarea unor decizii care privesc comunitatea.
„Respectul pentru lugojeni”, slo-ganul adus de noul fost primar, nu ajunge. Am văzut de cât respect s-au bucurat lugojenii în cei aproape trei ani de când se află la cârma orașului, fie că a fost în funcție, fie în calitatea sa de „primar demis”.
Pentru unii a contat, la vot, faptul că e tânăr, dar tinerețea se asociază mai degrabă cu nepriceperea și dorința de schimbare (nu întotdeauna în bine), decât cu înțelepciunea de a-i asculta pe cei mai în vârstă și cu mai multă experiență într-un anumit domeniu.
Partea proastă nu e că nu a ascultat de nimeni până acum, ci că a ajuns, în calitatea sa de consilier al primarului interimar, să dea el sfaturi de acum încolo, convins, probabil, că el și numai el le știe pe toate.
Lasă un răspuns