Se situează în zona de nord-est a judeţului Timiş, la poalele Dealurilor Lipovei, fiind situat la 27 km de orașul Făget. Se învecinează la nord-vest cu Ohaba Lungă, la nord-est cu Topla, la sud-est cu Remetea-Luncă, iar la sud-vest cu Cladova.
Localitatea este atestată documentar din anul 1454, prin care regele Ladislau V donează lui Ioan (Iancu) de Hunedoara districtele bănățene Fârdea (Thewrd), Suppan și Sugdia, din care făceau parte și satele Alsó Jerczenick (Ierșnicul de Jos), Kezepsew Jerczenick (Ierșnicul de Mijloc) şi Felsew Jerczenick (Ierșnicul de Sus).
La 8 decembrie 1506, regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Sugdia, inclusiv Ierșnicul de Jos și Ierșnicul de Sus.
În 22 martie 1510, regele Vladislav al II-lea, după moartea Beatricei, donează lui George de Brandeburg cetatea Hunedoara și domeniul aparținător ce cuprindea toate așezările districtului mai sus amintit.
În 1512 documentele consemnează 8 iobagi în Ierşnicul de Jos si 9 iobagi în Ierşnicul de Sus, situație existentă și în anul 1528.
În anul 1597 cele două sate făceau parte din districtul Mănăștiur, fiind donate de principele Sigismund Báthory lui Ștefan Török, în 1612 Gabriel Báthory le donează lui Katalin Török, iar în anul 1620, când se stinge familia Török, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, le donează lui Ștefan Bethlen.
La sfârșitul sec. al XVII-lea cele două sate se contopesc, astfel că în conscriptia Marsigli din 1690-1700 este consemnat satul Jarcsinikul din districtul Făget.
În 1717, după alungarea turcilor din Banat, localitatea este atestată ca fiind locuită cu 20 de case şi i se dă numele germanizat Arschnik.
De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diverse forme: 1454 Also Jerczenik, Kezepsew Jerczenik, Felsew Jerczenik, 1514-1516 Also-Jerchenyk, Felso-Jerchenyk, Gyerchinik et alter Gyerczinik, 1597 Also-Yerczinik, 1612 Feronikucj 1620 Also-Gerniczik, Felso-Gerni, 1690-1700 Jarcsinikul, 1717 Arschnik, 1723 Jerschek, 1785 Jernik, 1799 Jernyik, 1828, 1851 Jersnik, 1913 Jerce.
În anul 1554 Ierșnicul de Jos (Dolna Járcenik) avea 12 case impozabile, în 1569, 12 case, în 1579, 10 case, iar Ierșnicul de Sus (Gorna Járcenik) avea 10 case, în 1569, 5 case, în 1579, 8 case, în 1717, Ierșnicul avea 20 de case și în 1776, 105 case.
În anul 1869 avea 104 case și 491 locuitori, din care 484 români, în 1880 avea 104 case și 491 locuitori, din care 486 români; în 1900 avea 131 case și 592 locuitori, din care 587 români; în 1910 avea 130 case și 573 locuitori, din care 569 români; în 1930 avea 654 locuitori, din care 644 români; în 1992 avea 220 locuitori, din care 203 români; în 2002 avea 220 locuitori, din care 204 români; în 2011 avea 179 locuitori, din care 152 români.
Din punct de vedere administrativ, în sec. XV-XVI făcea parte din districtul Sugea, apoi Mănăștiur, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făget, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Lunca, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Bega.
După anul 1919 este comună arondată secretariatului cercual Remetea Luncă, alături de comuna Răchita, fiind situate în plasa Begheiu, județul Caraș-Severin, iar după împărțirea acestuia în județele Caraș și Severin, în județul Severin.
Localitatea Ierșnic este menționată în tabloului alfabetic al localităților din județul Severin din data de 10 august 1948, ca fiind sat cu 601 locuitori aparținând comunei Dubești, plasa Balinț, județul Severin.
Din anul 1950 figurează ca sat al comunei Ohaba Lungă alături de satele Dubești, Ohaba Lungă – reședința de comună și Ohaba Română, raionul Lugoj, Regiunea Banat, respectiv în raionul Făget după anul 1952, când acesta a fost înființat.
Din anul 1968 face parte din județul Timiș, comuna Ohaba Lungă.
Prima biserică a fost consemnată documentar în anul 1794, fiind construită din lemn. În anul 1774 copiii din Ierșnic învățau la școala din Cladova, în 1785 la şcoala din Dubeşti, iar în 1791 la cea din Topla. Abia în anul școlar 1817/1818 este amintit învățătorul Vasile Murarescu din Ierșnic.
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns