Așezări din Țara Făgetului (XXVIII): Făget

Făgetul, localitate cu nume de arbore falnic, este situat în depresiunea cu acelaşi nume, în estul judeţului Timiş, la poalele munţilor Poiana Ruscă.

Luânduși numele de la pădurile de fagi din zonă, Făgetul a fost consemnat în documente în diferite forme: Fagyath 1529, anul primei atestări documentare a așezării; Fagyath 1548, anul primei atestări documentare a cetății medievale; Faczat 1594; Facsád 1595; castrum Fachiad, Fachat, Fachad, Fachiat 1595; Fachyath 1597, Facyad 1603, arx  Fachaitt, Faczatt 1607; Fachiath 1608, Facsat 1616; oppidum Oláh Facset; Wallachisch Fatschet 1808; German Facset, Vallách Facset 1828; Német-Facset, Oláh-Facset 1851; Facsét 1907; Făget 1918.

Cetatea Făgetului atestată documentar la 1548 a constituit, timp de peste 150 de ani, obiectul unor aprige confruntări între români, turci şi austrieci, lucru confirmat şi de săpăturile arheologice efectuate începând cu vara anului 1987.

Paralel cu cetatea militară a evoluat şi aşezarea civilă, devenind într-o perioadă relativ scurtă de timp cea mai importantă localitate din zonă.

Atestat târziu de memoria documentelor scrise – comparativ cu alte aşezări din zonă – Făgetul s-a impus repede atenţiei istoricilor, călătorilor străini sau români, personalităţilor politice şi culturale care au luat contact nemijlocit cu realităţile locurilor.

Datorită aşezării sale la întretăierea drumurilor comerciale ce făceau legătura cu Valea Mureşului şi zona Pădurenilor, Făgetul a devenit începând cu secolul al XVIII-lea un important centru politic, economic şi cultural.

Defterele turcești, din secolul al XVI-lea, dar mai ales conscripțiile fiscale austriece, din secolele XVIII-XIX, și recensămintele din perioada 1880-2011 oferă o imagine a habitatului din Făget și zona Făgetului.

Populaţia prezintă fluctuaţii determinate de valorile sporului natural şi a sporului migratoriu, precum şi de condiţiile istorice şi de dezvoltare social-economică. Astfel, în anul 1554, Făgetul avea 3 case impozabile, în 1717, 20 case și în 1776, 116 case.

În anul 1869 avea 363 de case și 1977 locuitori, din care 1117 români; în 1880 avea 374 case și 1762 locuitori, din care 1091 români, 389 germani, 243 maghiari, 107 evrei etc.; în 1900 avea 539 case și 2479 locuitori, din care 1372 români, 609 maghiari, 455 germani, 172 evrei; în 1910 avea 694 case și 3323 locuitori, din care 1467 români, 1462 maghiari, 376 germani, 207 evrei; în 1930 avea 2970 locuitori, din care 1543 români, 1079 maghiari, 262 germani, 69 evrei; în 1992 avea 4085 locuitori, din care 3487 români, 426 maghiari, 108 germani etc.; în 2002 avea 3759 locuitori, din care 3354 români, 324 maghiari, 58 germani etc.; în 2011 avea 3658 locuitori, din care 3211 români, 257 maghiari, 30 germani etc.

Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul/nahia Făget, la sfârșitul secolului al XVII-lea era reședința districtulului Făget, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget, fiind reședință de plasă.

De la 1919 este comună în județul Caraș-Severin, reședință de plasă și secretariat cercual și comunal, iar după 1925 este comună în judeţul Severin și reședință de plasă. Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului, face parte din raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar din anul 1952 reședința raionului Făget. Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar Făgetul devine comună, iar din 1994 oraș.

Una dintre primele măsuri luate de Curtea de la Viena a fost colonizarea Banatului, iniţiată şi efectuată în secolul al XVIII-lea, care a transformat provincia într-o regiune multietnică și multiconfesională. Primii colonişti germani vor fi aduşi la Făget în 1729, în cea de-a doua etapă de colonizare. În 1767 trăiau în Făget 35 familii de colonişti, iar în 1788 au mai fost colonizate încă 12 familii.

Pentru a sprijini colonizarea, împărăteasa Maria Tereza a dispus a se construi în fiecare localitate colonizată şcoala şi biserica, astfel încât şi la Făget coloniştii s-au bucurat de avantajele acestor instituţii. S-a constituit astfel cel de-al doilea cartier al Făgetului, „Făgetul German” sau „Partea Germană”, iar la 1900, când s-au acordat coloniştilor maghiari 100 de loturi în Făget, s-a constituit un nou cartier numit „Colonia nouă” (Ujtelep).

Făgetul s-a dezvoltat şi din punct de vedere edilitar, social, economic şi cultural, fiind unul din pilonii de susţinere ai focarului de românism din Banat, în jurul căruia graiul, portul, ca şi cântecul românesc s-au păstrat nealterate.

De-a lungul anilor, s-au creat aici diferite asociaţii şi societăţi bancare şi culturale, cercuri şi reuniuni de lectură, formaţii corale şi de valorificare a obiceiurilor tradiţionale, care, prin înfiinţarea de biblioteci, organizarea de şezători, spectacole şi-au adus o contribuţie deosebită la menţinerea conştiinţei naţionale şi pregătirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Au funcţionat aici mici tipografii, s-au editat publicaţii româneşti şi maghiare cu un conţinut foarte variat, s-au organizat concursuri şi manifestări culturale ce au stimulat spiritul creator. Această intensă trăire spirituală nu era posibilă fără contribuţia uneori decisivă a unor oameni de cultură sau sprijinitori ai culturii: Dionisie Păscuţiu, Traian Unipan, Sebastian Olariu, George Gârda, Victor Feneşiu, Bujor Iancu, Axente Braşovan etc.

Făgetul și-a legat numele de importante evenimente politice: răscoala de la 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, Revoluţia de la 1848-1849, Marea Unire din 1918, Primul Război Mondial,  Al  Doilea Război Mondial, comunizarea României etc.

Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!