Se situează în nord-estul judeţului Timiş, într-o zonă relativ izolată din dealurile Lipovei, la graniţa cu judeţul Arad. Se învecinează la est cu Bunea Mare, la sud cu Topla şi Ierşnic, la sud-vest cu Ohaba Lungă şi la nord-vest cu Ohaba Română. În zona de nord este mărginit de păduri şi nu are nicio localitate în apropiere.
În Evul Mediu satul era răsfirat pe mai multe văi, abia în sec. al XVIII-lea locuitorii s-au așezat pe vatra actuală a satului.
Pesty Frigyes, și după el mai mulți istorici, consideră că prima atestare a satului este în anul 1514, când aparţinea lui George Brandenburg şi era locuit de români, dar satul este consemnat încă din 8 decembrie 1506, când regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Mănăștiur, inclusiv Dubeștiul.
În 22 martie 1510, regele Vladislav al II-lea, după moartea Beatricei, donează lui George de Brandeburg, cetatea Hunedoara și domeniul aparținător ce cuprindea toate așezările districtului mai sus amintit.
La 24 mai 1596 principele Sigismund Bathory donează districtul Mănăştiur cu 31 de sate, printre care era și Dubeștiul, lui Ştefan Török (Turcu), în 1612 Dubestiul a fost dat de Gabriel Báthori lui Katalin Török, peste cinci ani a fost ipotecat de Ștefan Török lui Gabriel Bethlen, iar în anul 1620, când se stinge familia Török, Gabriel Bethlen îl donează lui Ștefan Bethlen.
În Evul Mediu, în apropiere a existat şi satul Zerneşti, azi dispărut.
De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1506 Dwbesthy, 1512 Dubestz, 1514-1516 Dubesth, 1597 Dubesty, Dubovce 1554-1579, 1612 pred. Dubiest, 1620 Dubesthy, 1690-1700 Dudestj, 1717 Dubesche, 1828 Dubeszt, Dubeszty, 1851 Dubesty, 1913 Dobosd.
În anul 1554 Dubeștiul avea 18 case impozabile, în 1569, 10 case, în 1579, 13 case, în 1717, 20 case și în 1776, 41 case. În anul 1869 avea 184 case și 922 locuitori, din care 911 români, în 1880 avea 189 case și 899 locuitori, din care 895 români; în 1900 avea 210 case și 936 locuitori, din care 924 români; în 1910 avea 233 case și 1054 locuitori, din care 1044 români; în 1930 avea 915 locuitori, toți români; în 1992 avea 356 locuitori, din care 353 români; în 2002 avea 316 locuitori, din care 311 români; în 2011 avea 281 locuitori, din care 269 români.
Din punct de vedere administrativ, în sec. XV-XVI făcea parte din districtul Mănăștiur, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făget, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Lunca, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Mureș.
După anul 1919 este secretariat cercual pentru localitățile Dubești, Pădurani și Ohaba Română, plasa Birchiș, județul Caraș–Severin, iar după împărțirea acestuia în județele Caraș și Severin, în județul Severin.
În anul 1948 este comună rurală cu 816 locuitori, plasa Balinț, județul Severin. Din anul 1950 figurează ca sat al comunei Ohaba – Lungă, alături de satele Ohaba – Lungă ca și reședință a comunei, Ierșnic și Ohaba – Română din raionul Lugoj, Regiunea Banat, respectiv în raionul Făget după anul 1952, când acesta a fost înființat.
Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar satul Dubești continuă să facă parte din comuna Ohaba-Lungă.
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns