Se situează în estul judeţului Timiş, la 5 km sud de Bârna, centrul administrativ al comunei din care face parte. Se învecinează la nord cu Jureşti, la nord-est cu Boteşti, la sud-est cu Crivina iar la sud cu Criciova.
După tradiție localitatea s-a numit inițal Draganița, după familia Draganescu venită cu turmele de oi din Muntenia. Odată cu Draganescu au venit și familiile Stănescu și Ianculescu, astfel că cele trei familii de oieri au pus bazele satului Drinova.
Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1506, când regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta districtul Bujor, din care făcea parte și satul Drinova, iar după moartea Beatricei același rege îl donează lui George de Brandeburg, în 22 martie 1510.
La 1596 Sigismund Báthory donează satul lui Ștefan Josica, iar peste cinci ani același principe îl donează lui Ioan Vlad de Lugoj.
După moartea lui Ioan Vlad, fiica acestuia, Sofia Vlad îi zălogeşte pentru 400 de florini tatălui ei vitreg, Nicolae Palovina din Caransebeş, o treime din moşiile Zthoychest şi Drinova din districtul Făget, în 17 martie 1607.
De-a lungul anilor a fost consemnat în diferite forme: 1506, 1510 Drenowa, 1514, 1516 Drynowa, 1596 Drinova 1717 Drenova, 1828, 1851 Drinova, 1913 Derenyo.
În anul 1554 satul Drinova avea 9 case impozabile, în 1569, 2 case, în 1579, 4 case, în 1717, 20 case și în 1776, 62 de case. În anul 1869 avea 58 case și 301 locuitori, toți români, în 1880 avea 57 case și 252 locuitori, toți români; în 1900 avea 63 case și 323 locuitori, toți români; în 1910 avea 76 case și 396 locuitori, din care 390 români; în 1930 avea 374 locuitori, din care 373 români; în 1992 avea 234 locuitori, din care 233 români; în 2002 avea 217 locuitori, din care 214 români; în 2011 avea 219 locuitori, din care 213 români.
Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul Bujor, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Sărăzani, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Caransebeș, în 1783 din plasa Căpâlnaș, în 1848 din plasa Bulci, iar după 1851 din plasa Făget.
De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Lugoj, secretariatul cercual Sărăzani, iar după 1925 era comună în judeţul Severin, plasa Lugoj.
Din anul 1950, după aplicarea legii de regionalizare și raionare administrativă a României face parte din comuna Bârna, raionul Lugoj, iar după 1952 din raionului Făget.
Din anul 1968, când în baza noii legii de împărțire administrativ-teritorială nr. 2/1968 sunt desființate raioanele și regiunile și se înființează județele, face parte din comuna Bârna, județul Timiș, situație care se menține și astăzi.
Prima biserică a fost construită în anul 1745, iar actuala biserică între anii 1902-1911. În 1845 școala confesională era în construcție.
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns