Se situează în extremitatea estică a judeţului Timiş, la poalele Munţilor Poiana Ruscă, între dealurile Negreşu şi Prodan, la 22 km est de orașul Făget. Se învecinează la nord cu Pietroasa, la est cu cu Românești și Tomești și la vest cu Poieni. Numele provine de la antroponimul Foraș.
Localitatea este atestată documentar în 1548 sub denumirea de Forrasfalva, drept proprietate a nobilului Ioan de Bozwar. În acest an, în castelul nobilului lacob Bekeș din Făget, Ioan de Bozwar donează fiicei sale Dorotheea mai multe proprietăți printre care și satul Fărășești.
La 1597 Sigismund Báthory donează satul lui Ștefan Török, care la 1617 îl amanetează lui Gabriel Bethlen, pentru ca peste 3 ani să intre definitiv în proprietatea lui Ștefan Bethlen.
Localitatea nu este menționată în conscripția din 1690-1700 și nici în cea din 1717, dar apare pe prima hartă amănunțită a Banatului întocmită între anii 1721-1723 și editată la Viena în anul 1728 („harta Mercy”).
La începutul secolului al XVIII-lea devine proprietatea lui Francisc și Carol Winkler și, apoi, a urmașilor lui Carol Winkler. Prima atestare documentară a Fărăşeştiului datează din 1548 cu numele maghiar Fornasfalva, fiind în proprietatea lui Ioan Bozvari.
În apropiere ar fi existat şi satul Trifeşti, amintit la 1514, astăzi dispărut. De aceea, conform tradiţiei, localitatea Fărășești ar fi fost înfiinţată de către locuitorii din Trifeşti, parte de hotar înspre Poieni.
De altfel, se crede că un grup de lotri din Trifeşti a întemeiat aşezarea Poieni, iar alt grup s-a retras în Fărăşeştiul actual, mult mai izolat şi mai ascuns autorităţilor.
De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1548 Forrasfalva, 1597 Farasest, 1598 Farasest alias Forrásfalva, 1612 prediul Farrases, 1620 Pharasest, 1723 Forasest, 1828, 1851 Forasest, 1898-1919 Forrásfalva.
În anul 1554 Fărăşeştiul avea 23 de case, în 1569, 16 case, în 1579, 16 case și în 1776, 31 case. În anul 1869 avea 92 case și 520 locuitori, din care 500 români; în 1880 avea 100 case și 472 locuitori, din care 448 români; în 1900 avea 110 case și 538 locuitori, din care 521 români; în 1910 avea 116 case și 597 locuitori, din care 547 români; în 1930 avea 493 locuitori, din care 489 români; în 1992 avea 272 locuitori, toți români; în 2002 avea 262 locuitori, toți români și în anul 2011 avea 241 locuitori, din care 236 români.
Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul Icuș/Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.
De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, notariatul cercual Curtea, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939), din nou plasa Margina (1939-1950. Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului, figurează ca sat al comunei Curtea, alături de satele Coșava, Curtea și Homojdia, raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar din anul 1952 din raionul Făget, comuna Pietroasa.
Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar satul Fărășești, alături Pietroasa, Crivina de Sus și Poieni, face parte din comuna Pietroasa, situație care se menține și astăzi. Fărășeștiul și-a legat numele de momente importantedin istoria Banatului: Revoluția de la 1848-1849, Primul Război Mondial, Marea Unire din 1918, Al Doilea Război Mondial etc.
Deşi localitatea este atestată în prima jumătate a secolului al XVI-lea, dovezi despre existenţa unei biserici sunt abia din secolul al XVIII-lea şi anume cele două antimise sfinţite, unul în anul 1756 de către episcopul Timişoarei, Ioan Georgevici, iar celălalt, în 1779, emis de către episcopul Moise Putnic.
Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost sfințită în anul 1891 de către protopopul Sebastian Olariu. Biserica ce se afla în cimitirul de pe dealul Roşu, a fost demolată în anul 1928. Materialul lemnos de la biserica veche a fost vândut unui localnic; în schimb obiectele de cult au trecut la biserica nouă.
Aceasta a fost zidită pe intravilanul donat de Livia Bethlen, născută Mocioni. Noua biserică a fost construită în anul 1926 de către Dionisie Drăgan din Făget. Slăbind mai ales fundaţia, între 1978-1982 a fost construită, prin strădania preotului Ioan Lazăr de la Parohia Pietroasa şi cu contribuţia şi ajutorul enoriaşilor, actuala biserică (16 x 6,5 m), pe temelie de piatră şi ciment, cu pereţii din cărămidă, acoperişul cu ţiglă şi turnul învelit cu tablă.
Sfinţirea bisericii a avut loc la 14 noiembrie 1982 de către actualul arhiepiscop al Aradului P.S. Timotei Seviciu, pe atunci episcop vicar al Mitropoliei Banatului.
În 12 mai 2019, duminica a doua după Paști, închinată femeilor purtătoare de mir, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a fost prezent în mijlocul credincioșilor din localitatea Fărășești.
După Liturghie a avut loc slujba de sfințire a picturii, precum și slujba de binecuvântare a lucrărilor interioare și exterioare, efectuate la biserica parohială.
În anii 1774-1776 copiii din Fărăşeşti învățau la şcoala de centru din Curtea, iar în 1791 la Goizeşti-Româneşti. Abia în anul 1801 Fărăşeştiul avea școală proprie, iar în 1817 învăţător era Nicolae Popescu.
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns