Se situează în estul judeţului Timiş, pe drumul judeţean DJ681 Făget – Fârdea, la 12 km sud de oraşul Făget. Se învecinează la nord cu Colonia Mică, la est cu Baloşeşti, la sud-est cu Gladna Română, la sud cu Gladna Montană şi la vest cu Mâtnicu Mic.
Numele satului vine de la antroponimul Drag/Dragsin. De-a lungul timpului, localitatea a avut mai multe denumiri: 1453 Drasinfalva, 1464 Dragzenesth, 1514-1516 Dragzynesth, 1596 Dragzinest, 1599 Draxinest, 1723-25 Draxinest, 1743 Dragschinest, 1785 Draxanjest, Drattinest, 1828 Dragschinyest, Draxinyest, 1851 Dragsinyest, Drâgfalva, Dragfalva 1898-1919.
În anul 1453 regele Ladislau al V-lea a mandatat capitlul din Arad să introducă pe Ioan Huniade și pe cei doi fii ai săi proprietari ai districtelor românești Sugya, Suppan și Thwerd (Fârdea), din care făcea parte și satul Drăgsinești, lucru realizat fără probleme peste un an.
Peste un deceniu, regele Matei Corvin a donat lui Petru Desy de Temeșel și lui Nicolae Balothai comuna Fârdea, împreună cu 16 localitățile aparținătoare, printre care și Drăgsineștiul.
La 8 decembrie 1506, regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Fârdea, inclusiv satul Drăgsinești, iar după moartea Beatricei, în 22 martie 1510 satul ajunge în proprietatea lui George de Brandeburg.
La 1596 Sigismund Báthory donează satul lui Ştefan Iosika, iar peste trei ani satul ajunge în stăpânirea lui Sigismund Sarmasaghi, care în 1607 îl amanetează lui Pavel Keresztesi, iar în 1617 este amanetat lui Gabriel Bethlen.
În anul 1554 Drăgsineștiul avea 10 case, în 1569, 6 case, în 1579, 6 case și în 1717, 10 case și în 1776, 42 case. În anul 1869 avea 66 de case și 306 locuitori, toți români, în 1880 avea 60 case și 320 locuitori, din care 301 români; în 1900 avea 60 case și 315 locuitori, din care 314 români; în 1910 avea 66 case și 287 locuitori, din care 278 români; în 1930 avea 322 locuitori, din care 321 români; în 1992 avea 190 locuitori, din care 184 români; în 2002 avea 185 locuitori, din care 167 români; în 2011 avea 166 locuitori, din care 158 români.
Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Thwrd (Fârdea), la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.
După anul 1919 este comună arondată secretariatului cercual Gladna Română, împreună cu satele Gladna Română, Fârdea, Gladna Montană, Hăuzești, Mâtnicul Mic și Zolt, plasa Făget, județul Caraș-Severin, iar după împărțirea acestuia în județele Caraș și Severin, în județul Severin.
În anul 1948 este sat cu 305 locuitori aparținător comunei Gladna Română, plasa Făget. Din anul 1950 figurează ca sat al comunei Gladna Română, raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar după anul 1952, din raionul Făget.
Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar Drăgșineștiul devine sat component al comunei Fârdea alături de satele Fârdea, Gladna Română, Gladna Montană, Hăuzețști, Mâtnicul Mic și Zolt din acest județ.
La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia delegatul satului a fost Axente Dragoescu.
Prima biserică cunoscută a fost construită în sec. al XIX-lea, cea de a doua în anul 1900, iar actuala biserică între anii 1985-1988. În 1791 Drăgsineștiul avea școală confesională, unde învățau și copiii din Mâtnicu Mic.
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns