Așezări din Țara Făgetului (XVIII): Coșava

Așezată la adăpostul dealurilor împădurie, Coşava a fost locuită încă din paleoliticul superior, lucru confirmat de cercetările arheologice efectuate între anii 1961-1964, ce au scos la iveală trei straturi de cultură.

Se învecinează la est cu Coșevița, la sud-est cu Homojdia, la sud cu Curtea, la sud-vest cu Breazova, la vest cu Margina și la nord cu Nemeșești și Coșteiul de Sus.

Situată în estul județului Timiș, la circa 10 km de orașul Făget, de-a lungul drumului național DN 68A, Lugoj-Deva, localitatea Coşava a avut în trecut un important rol economic, administrativ şi politic, fiind ultima localitate mai mare din Banat, înainte de a se trece în Transilvania pe la Coşeviţa.

La Coşava se schimbau caii poştaşului şi eventual călătorii, poşta mare (cea adevărată, cu camere de dormit şi cu un fel de restaurant) fiind în Făget.

Acest rol a atras după sine impunerea Coşavei drept centru al unui cerc administrativ (notariat).

Toponimul provine din Coșova, numele vântului care bate în zonă. De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1405 Koșoa, 1548 Korșova, 1597, Kosova, 1612 prediu Kozova, 1617 Kosonan, 1690-1700 Kosiava, 1808 Kossva, 1851 Kossova, 1913 Kossó.

Prima atestare documentară datează din 26 august 1405, când regele Sigismund de Luxenburg donează o parte a districtului Icuș în folosul Anei, soția lui Ştefan Török.

Printre așezările donate a fost și Coșava (Kossafalva). În anul 1548 apare ca și stăpân al acestor locuri nobilul Ioan Bosvary care dăruiește toate proprietățile sale din zona Făgetului, fiicei sale.

Printre satele respective se numără și Kossowa (Coșava). Între 1554 și 1579 Coșava este menționată ca făcând parte din nahia Margina.

La 1597, principele transilvan Sigismund Báthory o donează lui Ştefan Török, în 1612 Gabriel Bethlen o donează lui Katalin Török, iar în 1620, când se stinge familia Török, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei o donează lui Ștefan Bethlen.

Atunci se numea Kosava și aparținea comitatului Hunedoara. În anul 1554 Coșava avea 23 de case, în 1569, 16 case, în 1579, 18 case, în 1717, 30 case și în 1776, 94 de case. În anul 1869 avea 126 de case și 701 locuitori, din care 664 români, în anul 1880 avea 132 case și 645 locuitori, din care 612 români; în 1900 avea 122 case și 579 locuitori, din care 533 români; în 1910 avea 159 case și 704 locuitori, din care 656 români; în 1930 avea 655 locuitori, din care 614 români; în 1992 avea 478 locuitori, din care 455 în 2002 avea 451 locuitori, din care 393 ortodocși; în 2002 avea 451 locuitori, din care 409 în 2002 avea 451 locuitori, din care 393 ortodocși; în 2011 avea 396 locuitori, din care 354 ortodocși.

Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, notariatul  cercual Coșava unde erau arondate comunele: Coșava, Coșevița, Margina, Coșteiul de Sus, Homojdia,  Nemeșești și Zorani.

Prin Legea pentru unificarea administrativă din 14 iulie 1925, pusă în aplicare în anul următor, Coșava făcea parte din judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939), din nou plasa Margina (1939-1950), iar din 1950 devine sat al comunei Curtea, situație care se menține și astăzi.

Fiind aşezată la graniţa dintre Banat şi Ardeal, Coșava a fost şi locul unor importante evenimente politice: răscoala de la 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, Revoluţia română de la 1848-1849, exilul lui Alexandru Ioan Cuza, Marea Unire din 1918, Primul Război Mondial,  Al  Doilea Război Mondial etc.

În drumul spre exilul forțat, Alexandru Ioan Cuza a poposit în noaptea de 5 martie 1866 în Hanul Poștei din Coșava, iar a doua zi a trecut prin Făget pentru a înnopta la Lugoj.

Hanul are o vechime de peste 200 de ani, „cu ziduri groase, încăperi multe şi spaţioase, o pivniţă mare, o scobitură cu un cui (în zid, la faţadă) în care se atârna un felinar, ce lumina noaptea la sosirea şi plecarea «delejanţelor» (diligenţelor sau poştalioanelor)”.

Prin strădania și la insistențele profesorului Ion Enăşescu, în 5 martie 1999, s-a dezvelit o placă comemorativă pe această clădire. La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a participat țăranul Adam Iliescu (1874–1918), care călătorind într-un tren cu vagoane descoperite, s-a îmbolnăvit, murind peste o săptămână, la 9 decembrie 1918.

Prima biserică, de pe intravilanul actualei biserici, a fost construită din lemn pe fundament din piatră adusă din râu, în sec. al XVIII-lea.

Actuala biserică este reconstruită prin înlocuirea, între anii 1954-1959, a zidurilor de lemn cu ziduri groase de cărămidă şi a şindrilei de pe acoperiş cu tablă de la vechea biserică de lemn, cumpărată de la Făget în anul 1894.

Prima şcoală confesională din Coşava este menționată în anul 1774, unde învăţau şi copii din Coşeviţa, Breazova şi Brăneşti.

Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!