Așezări din Țara Făgetului (XLVIII): Ohaba Română

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Se situează în nord-estul județului Timiș, la limita dintre acesta și județul Arad, într-o zonă deluroasă, la circa 35 km sud-est de orașul Făget și se învecinează la nord cu Zăbalţ, jud. Arad, la est cu Dubeşti, la sud-est cu Ohaba Lungă, la sud cu Dobreşti şi la sud-vest cu Rădmăneşti.

Primele mențiuni documentare datază din secolul XV, fiind vorba de o diplomă maghiară din anul 1427.

La 13 mai 1444 Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, hotărăşte trecerea mai multor nobili şi proprietari români împreună cu 49 de moşii şi părţi de moşie din pertinenţele cetăţii Jdioara sub autoritatea scaunului de judecată de la Caransebeş, printre care figurează și Ohaba Română.

În toată perioada stăpânirii otomane a Banatului, Ohaba Română este consemnată în defterele turcești sub numele de Gorna Ohaba. La 13 iunie 1602 Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, îi dăruieşte lui Andrei Barcsai de Bârcea Mare, consilier princiar şi ban al Caransebeşului şi Lugojului, precum şi căpitan al cetăţii şi garnizoanei de la Lipova, întregul târg Vărădia de Mureş și mai multe moșii, inclusiv Ohaba Română, Ohaba Lungă și Sărăzani.

Administrația habsburgică a susținut în mod eronat că satul s-a reînființat în secolul XVII, când a fost dat drept moștenire ereditară unui sârb. Din acest motiv a fost numită impropriu Ohaba Sârbească, chiar dacă satul a

fost din totdeauna unul românesc.

În secolul XIX, administrația maghiară stabilise numele Ohabaszerbaszka, iar la începutul secolului XX i-a schimbat numele în Racszabadi, ambele traduceri ale numelui „Ohaba Sârbească”.

După unirea Banatului cu România, numele i s-a schimbat astfel încât să reflecte caracterul românesc al satului. Până în anul 1850, când a trecut în posesia familiei Mocioni, Ohaba Română a fost proprietate erarială.

De-a lungul anilor, satul a fost consemnat în diferite forme: 1427 Ohaba, 1554-1579 Gorna Ohaba, 1717 Hoaba, 1828, 1851 Ohaba Szerbaszka, 1913 Ráczszabadi.

În anul 1554, Ohaba Română avea 7 case, în 1569, 9 case, în 1579, 6 case și în 1776, 100 case. În anul 1869 avea 196 case și 991 locuitori, din care 962 români, în 1880 avea 179 case și 795 locuitori, din care 771 români; în 1900 avea 194 case și 866 locuitori, din care 843 români; în 1910 avea 198 case și 927 locuitori, din care 897 români; în 1930 avea 939 locuitori, din care 922 români; în 1992 avea 353 locuitori, toți români; în 2002 avea 287 locuitori, toți români; în 2011 avea 208 locuitori, din care 203 români.

Din punct de vedere administrativ, în sec. XV-XVI făcea parte din districtul Mănăștiur, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făget, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lipova și cercului administrativ Lipova, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Mureș. Începând cu anul 1919 este comună arondată secretariatului cercual Dubești, plasa Birchiș, județul Caraș-Severin, iar după împărțirea județului Caraș-Severin în județele Caraș și Severin, este comună în județul Severin, plasa Birchiș. În anul 1948 este comună rurală cu 895 locuitori în plasa Balinț, iar din anul 1950 este sat în comuna Ohaba Lungă, raionul Lugoj, Regiunea Banat, alături de satele Dubești, Ierșnic și Ohaba-Lungă.

Din anul 1952, după înființarea raionului Făget figurează în acest raion alături de celelalte sate ale comunei, iar din anul 1968 în județul Timiș.

Prima biserică a fost consemnată la sfârșitul sec. al XVIII-lea, reclădită în 1842, restaurată în 1922, iar actuala biserică a fost zidită între anii 1971-1972. Prima școală confesională a fost consemnată în anul 1774.

Dumitru TOMONI

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.