Așezări din Țara Făgetului (XLI): Leucușești

Satul este situat în estul judeţului Timiş, pe malul stâng al râului Bega, la 17 km de orașul Făget și la 4 km de centrul de comună Bethausen. Numele satului provine de la antroponimele Leucuș sau Leucușeșcu.

Prima menţiune documentară despre Leucuşeşti datează din evul mediu, mai precis din 1440, când regele Vladislav I donează localitatea lui Ioan şi Mihai Orszag, împreună cu cetatea Şoimoş, de care aparţinea. Atunci purta denumirea maghiară Lekesfalva, adică „satul Lekeş”, la 1453 figurează cu numele de Lewkusfalva, în perioada 1514-1516 figurează cu denumirea de Lewkwsesth, la 1597 ca Leukusest, în 1612 este Lunkusest, în 1620 Lenkestest. În perioada 1690-1700 este Leoculestj, în 1717 Legutscheste, în 1761 Leucoset sau Leugschest, Pesty Frigyes o menționează pentru anul 1799 ca Leulcsest, Nagy Ludovicus o menționează ca fiind Leokosesty sau Leokusesd pentru anul 1828, iar în anul 1913 figurează ca Lökösfalva.

În anul 1453 regele Ladislau V donează satul, alături de alte așezări din districtele Suggia, Jupani, Fârdea, Bujor și Mănăștiur, lui Iancu de Hunedoara, iar după moartea acestuia domeniul Hunedoarei şi „pertinenţele sale exterioare”, inclusiv districtul Sugya, din care făcea parte și satul Leucușești, au trecut succesiv în stăpânirea lui Matei Corvin, Ioan Corvinul, Beatrice de Frangepan şi Gheorghe de Brandemburg. În anul 1597 făcea parte din districtul Mănăștiur, fiind donat lui Ștefan Török (Turcu), iar în anul 1620, când se stinge familia Török, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei donează Leucuşeştiul lui Ștefan Bethlen.

În anul 1554 Leucuşeştiul avea 21 de case, în 1569, 19 case, în 1579, 21 case, în 1717, 30 case și în 1776, 180 case. În anul 1869 avea 125 case și 624 locuitori, din care 576 români, în 1880 avea 112 case și 496 locuitori, din care 471 români; în 1900 avea 138 case și 756 locuitori, din care 728 români; în 1910 avea 149 case și 784 locuitori, din care 773 români; în 1930 avea 759 locuitori, din care 734 români; în 1992 avea 531 locuitori, din care 529 români; în 2002 avea 509 locuitori, din care 503 români; în 2011 avea 490 locuitori, din care 466 români.

Din punct de vedere administrativ, în sec. XV făcea parte din districtul Sugea, în sec. XVI din districtul Mănăștiur, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făget, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Lunca, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Bega. În 1919 făcea parte din județul Caraș-Severin, plasa Begheiu, secretariatul cercual Mănăștiur, iar după 1925 din judeţul Severin, plasa Balinț. Din anul 1950 devine sat component al comunei Bethausen alături de satele Bethausen, Cladova și Cutina, raionul Lugoj, Regiunea Banat, după înființarea în 1952 a raionului Făget este arondată acestui raion, iar din anul 1968 este sat aparținător comunei Bethausen, împreună cu satele Bethausen, Cladova, Cliciova, Cutina și Nevrincea, din județului Timiș.

Prima biserică a fost construită în sec. al XVIII-lea și a fost mutată de mai multe ori, iar actuala biserică s-a zidit în anii 1880-1881. Începând cu anul și 1791 Leucușeștiul are școală confesională proprie, învățător fiind Matei Filipovici.