Se situează în estul judeţului Timiş, la 11 km sud de Făget şi 5 km sud de centrul de comună Dumbrava și se învecinează cu Drăgșinești, Mâtnicu Mic, Fârdea, Surducu Mic, Traian Vuia, Dumbrava și Begheiu Mic.
Chiar dacă în vatra satului sunt vizibile mai multe movile cu potenţial arheologic, prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1440, când, după Pesty Frigyes aparţinea de cetatea Şoimoş.
Este discutabilă apartenența de cetatea Șoimoș pentru că domeniul a cuprins doar localități bănățene situate în dreapta râului Bega. La fel de discutabilă este atestareea data de Ioan Hațegan, anul 1364, sub numele de Bakouchpataka.
În 8 decembrie 1506, regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta districtul Bujor, din care făcea parte și satul Bucovăț.
În 22 martie 1510, regele Vladislav al II-lea, după moartea Beatricei, donează lui George de Brandeburg, cetatea Hunedoara și domeniul aparținător, inclusiv satul Bucovăț.
În 1512 existau două localităţi: Bucovăţul de Jos cu trei iobagi şi Bucovăţul de Sus cu nouă iobagi, dar la 1596 apărea o singură localitate. La 1596 Sigismund Báthory donează satul lui Ştefan Iosika.
În jurul anului 1820, a fost cumpărat din domeniul erarial de către Antal Popp. De-a lungul anilor a fost consemnat în diferite forme: 1440 Bujocz, 1514-1516 Also-Bwkwecz și Felso-Bwkwecz, 1596 predium Bukuvetz, 1717 Bukovecz, 1828 Bukovetz, 1851 Bukovecz, 1913 Bükkfalva.
În anul 1554 satul Bucovăţ avea 6 case, în 1569, 7 case, în 1579, 5 case, în 1717, 17 case și în 1776, 123 de case. În anul 1869 avea 156 de case și 773 locuitori, din care 744 români, în 1880 avea 141 case și 720 locuitori, din care 697 români; în 1900 avea 145 case și 814 locuitori, din care 806 români; în 1910 avea 153 case și 787 locuitori, din care 774 români; în 1930 avea 774 locuitori, din care 769 români; în 1992 avea 615 locuitori, toți români; în 2002 avea 582 locuitori, toți români; în 2011 avea 538 locuitori, din care 526 români.
Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Bujor, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, în 1848 din plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.
De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, secretariatul cercual Bujor, iar după 1925 din judeţul Severin, plasa Făget. Din anul 1950, după aplicarea legii de regionalizare și raionare administrativă a României satul aparține comunei Dumbrava, raionul Lugoj, iar din 1952 raionului Făget.
În anul 1968, când în baza noii legii de împărțire administrative-teritorială nr. 2/1968 sunt desființate raioanele și se înființează județul Timiș, satul Bucovăț din comuna Dumbrava este arondat acestui județ, situație care se menține și astăzi. Inițial biserica a fost pe ridicătura “Vârful Mic”, fiind și cimitirul în jurul ei.
De aci a fost mutate în locul numit “Coasta bisericii”, în acest loc existând și un cimitir nou. Actuala biserică a fost construită între anii 1930-1939 prin strădania preotului Alexandru Popovici, după planul întocmit de Constantin Purcari din Lugoj.
În 1791 Bucovăț avea școală confesională proprie, dar fără edificiu școlar, învățător fiind Martin Paulovici. În 28 noiembrie 1918 locuitorii comunei Bucovăț l-au ales delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia pe pădurarul Petru Lazăr (1890-1927).
Dumitru TOMONI
PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!
Lasă un răspuns