Așezări din Țara Făgetului (LXI): Sudriaș

Se situează în estul judeţului Timiş, la circa 15 km vest de oraşul Făget şi circa 20 km nord-est de municipiul Lugoj. Se învecinează la nord cu Jupani, la est cu Traian Vuia, la sud-est cu Săceni, la sud-vest cu Valea Lungă Română, la vest cu Cliciova şi la nord-vest cu Susani.

Atestat documentar în anul 1371, Sudriaşului a fost centrul unui district medieval românesc şi a avut drept de târg. În anul 1383, Bertalan, fiul lui Ladislau Omosi, face o plângere împotriva lui Hanko și a fiului său Mihaly pentru că folosesc fără nici un drept moșiile sale din Scederyes.

În anul 1407, satul este donat de regale Sigismund de Luxemburg lui Pipo de Ozara, comite de Timiș. În 8 decembrie 1506 regele Vladislav al II-lea îl donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta, iar în 22 martie 1510, după moartea Beatricei și stingerea familiei Corvineștilor, același rege îl donează lui George de Brandeburg.

În 1596 principele Sigismund Báthory donează satul cancelarului său, Ştefan Jósika, iar după moartea sa satul ajunge în stăpânirea lui Sigismund de Sărmășag, care în anul 1607 îl ipotechează lui Pavel Kerestey. Ioan Lutcs, în jurnalul său de călătorie din anul 1658, menționează satul ca un târgușor.

De-a lungul timpului localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1371-1372 Zederies, 1383 Scederyes, 1388 Zederyes, 1514-1516 Zederyes, 1658 Szudre, 16901-700 Szudrujas, 1723 Sudriasch, 1828, 1851 Szudriâs, 1913 Begaszederies.

În anul 1554 satul Sudriaș avea 10 de case, în 1569, 9 case, în 1579, 6 case și în 1776, 81 de case. În anul 1869 avea 117 de case și 513 locuitori, din care 490 români, în 1880 avea 105 case și 514 locuitori, din care 507 români; în 1900 avea 110 case și 572 locuitori, din care 535 români; în 1910 avea 120 case și 634 locuitori, din care 577 românii; în 1930 avea 626 locuitori, din care 597 români; în 1992 avea 369 locuitori, din care 368 români; în 2002 avea 331 locuitori, din care 324 români; în 2011 avea 304 locuitori, din care 266 români.

Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Bujor, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, în 1848 din plasa Bega, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Beghei, fiind reședința secretariatul cercual Sudriaș din care mai făceau parte și satele Jupani și Susani, iar după 1925 din judeţul Severin, plasa Balinț.

Din anul 1950, după aplicarea legii de regionalizare și raionare administrativă a României era reședința comunei Sudriaș din care făceau parte și satul Jupani, iar după înființarea raionului Făget făcea parte din acest raion.

Din anul 1968, când în baza noii legii de împărțire administrativ-teritorială nr. 2/1968 sunt desființate raioanele și regiunile și se înființează județul Timiș, satul Sudriaș face parte din acest județ, fiind reședința comunei Traian Vuia, situație ce se menține și astăzi.

Prima biserică a fost înălţată de către obercneazul Sărazului Gavrilă Gurean în secolul al XVIII-lea, pentru satele vecine Sudriaş şi Jupani, cea de adoua biserică a fost zidită în anul 1883, iar biserica actuală în perioada 2004-2008. Din 1774 a funcționat la Sudriaș școala confesională, unde învățau și copiii din Jupani şi Susani.