Așezări din Țara Făgetului (LX): Temerești

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Așezat la adăpostul dealurilor împădurite poziționate în nordul localității, Temereștiul a fost locuit încă din paleoliticul superior, lucru confirmat de cercetările sistematice de teren din ianuarie 2015. Se învecinează la est cu Sintești, la vest cu Făget și la sud cu Bătești.

Situată la 5 km est de orașul Făget, localitatea a fost consemnat în documente în diferite forme: 1514-1516 Thyhomereșth, 1597 Thihomereșt, 1612 praedium Thehomirest, 1617 Tyhemeresti, 1690-1700 Temerestj, 1716 Tomereschke, 1851 Temerest. 1909 Temereşti, 1913 Temeres,  1921 Temereşti.

Numele vechi al satului provine de la antroponimul Tihomir (un posibil proprietar medieval al satului), iar cel actual de la antroponimul maghiar Timar (pielar, tăbăcar).

Prima atestare documentară a Temereştiului datează din anul 1514 sub numele Thyhomeresth, când era proprietatea lui George Bradenburg, avea trei iobagi și făcea parte din districtul Margina, comitatul Hunedoara. În anul 1597, principele Sigismund Báthory dăruiește localitatea Temerești (Thihomereșt), împreună cu alte 42 de sate aparținătoare târgului Margina și Târgul Mănăștiur, cu 31 de așezări, lui Ștefan Török.

În anul 1617, principele Gabriel Bethlen zălogește toate satele districtului Margina, din care făcea parte și Temereștiul, iar peste trei ani donează praedium Temerești lui Ștefan Bethlen junior.

În 1554 Temereștiul avea 17 case impozabile, în 1569, 21 case și în 1776, 121 case. În 1869 avea 1053 locuitori, din care 1048 români; în anul 1880 avea 802 locuitori, toți români ; în 1900 avea 842 locuitori, din care 839 români ; în 1930 avea 784 locuitori, din care 782 români; în 1992 avea 614 locuitori, din care 600 ortodocși; în 2011 avea 506 locuitori, din care 477 ortodocși.

Din punct de vedere administrativ, în secolele XVI-XVII făcea parte din districtul Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Mureș.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Birchiș. Prin Legea pentru unificarea administrativă din 14 iulie 1925, pusă în aplicare în anul următor, Temereștiul făcea parte din judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939), din nou plasa Margina (1939-1950), iar din 1950 devine sat al comunei, repectiv orașului Făget (din 1994).

Potrivit documentelor, actuala biserică cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel, a fost zidită în anul 1803, dar vechimea localității și numărul mare de locuitori ne îndreptățesc să considerăm că a existat cel puțin o biserică mai veche, construită din lemn la fel ca și în celelalte sate din vecinătate.

Antimisul primit în anul 1779, de la episcopul de Timişoara Moise Putnik, confirmă această supoziție. În 1774 copiii din Temerești învățau la școala confesională din Sintești, iar începând cu anul 1791 Temereștiul are școală proprie, nu și clădire școlară, învățător fiind Iosif Popovici.

Primul cor din această parohie a fost înființat în 1901 de către învățătorul George Uzonescu, fiind format din elevii școlii confesionale. și dădea răspunsurile liturgice în duminici și sărbători. I-a urmat la conducere învățătorul Ioan Terfeloagă până în 1918.

În 1932 s-a înființat Societatea corală „Răsunetul”, având un cor bărbătesc de 60 de persoane, majoritatea adulți. Era instruit de țăranul Romulus Crăciunescu, venit ginere în sat din Margina. Dădeau răspunsurile la Sf. Liturghie (armonizată de I. Vidu) și organizau diferite serbări.

În 13-14 septembrie 1936 a participat la Olimpiada corală de la Timișoara, unde a obținut premiul II pe Banat. Din păcate, la 7 iulie 1938, la vârsta de doar 32 de ani, dirijorul moare, corul fiind condus în continuare de țăranul Ioan Oprescu.

În 1948 preotul Iulian Oprișoni a înființat un cor mixt, format din 70 de persoane, instruit în Liturghia lui G. Musicescu, precum și în cântece populare și patriotice.

Acest cor s-a prezentat la serbările și concursurile din zonă, obținând mai multe premii, inclusiv locul II la Lugoj în 1949 (din 28 de coruri), dar la presiunea autorităților comuniste își va sista activitatea.

Temereștiul și-a legat numele de momente importante din istoria Banatului:  revoluția de la 1848-1849, mișcarea națională românească, protestele împotriva încercărilor guvernelor maghiare de a coloniza zona Făgetului, Marea Unire din 1918, Primul Război Mondial, Al  Doilea Război Mondial

În timpul revoluției de la 1848, temereștianul Simion Crăciunescu a fost delegatul țăranilor răsculați din zona Făgetului pentru a negocia cu autoritățile locale. Cu un steag alb în mână, s-a prezentat la tratative, dar a fost arestat, spre indignarea gărzilor din Lugoj.

Potrivit relatării lui Partenie Gruiescu, dacă nu ar fi intervenit vicecomitele Jakabffy „de bună seamă garda naţională română din Lugoj însăşi se revolta şi trecea în partea poporului şi atunci se întâmpla multă vărsare de sânge”.

Văzând că delegatul lor a fost arestat, oamenii au plecat la Sinteşti să-l roage pe preotul Partenie Gruiescu să ducă tratative pentru eliberarea lui Crăciunescu.

După liniştirea poporului, „unii dintre maghiarii cei exaltaţi” au insistat ca preoţii din Coşava şi Coşteiul de Sus, parlamentarul Crăciunescu şi alţi fruntaşi ai ţăranilor răsculaţi să fie executaţi.

S-au opus acestei acţiuni Jakabffy, Vasile Fogaraşi şi mai ales Ştefan Ionescu, căpitanul gărzii naţionale române din Lugoj.

În Marele Război au fost mobilizaţi şi trimişi pe front 83 de temereșteni, printre care și învățătorul Iosif Terfăloagă, 33 pierzându-și viața.

După Marea Unire, și Temereștiul cunoaște o perioadă de de dezvoltare social-economică și edilitară, din 1936 funcționând Cooperativa de consum „Temereșteana”.

Această evoluție a fost oprită de instaurarea regimului comunist și colectivizarea localității. Astfel, la 24 ianuarie 1962, se sărbătorea la Temereşti unirea Moldovei cu Ţara Românească prin inaugurarea Colectivului sugestiv intitulat „Unirea”.

Au intrat în colectiv 176 gospodării – 91 gospodării mici, 83 de mijloc şi 2 gospodării fără pământ – ce posedau 566 ha de pământ agricol. Inventarul adus în Colectiv cuprindea 124 cai, 8 vaci, 68 căruţe, 80 pluguri, 69 grape, 29 prăşitoare, 1 semănătoare, 1 cazan ţuică.

Dumitru TOMONI

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.