Așezări din Țara Făgetului (LVII): Săceni

Se situează în estul judeţului Timiş, în stânga râului Săraz, la 17 km vest de oraşul Făget şi 20 km nord-est de municipiul Lugoj.

Este accesibil de pe drumul naţional DN68A, de care se leagă printr-un drum comunal în lungime de 2 km. Se învecinează la nord-est cu Traian Vuia, la est cu Surducu Mic, la sud-est cu Botineşti, la sud cu Sărăzani şi la nord-vest cu Sudriaş.

Prima atestare documentară a Săceniului datează din anul 1596, când Sigismund Báthory donează satul lui Stefan Josika. Peste trei ani, principele Andrei Báthory donează satele Săceni, Sărăzani, Bârna etc., situate în districtul Bujor, comitatul Hunedoara, lui Sigismund Sarmasági, care în 1607 le amanetează lui Pavel Kereztesi.

Conscrierea austriacă din 1717 consemnează satul cu numele Sezsany, având 15 case şi aparţinând districtului Făget. În secolul al XVIII-lea satul devine proprietate erarială, iar în anul 1872 proprietatea lui Ignație Weisz și și fraților Malenitza.

La începutul sec. al XX-lea autorităţile maghiare au colonizat mai multe familii de maghiari şi după câţiva ani aceştia au devenit majoritari. După cel de-al Doilea Război Mondial maghiarii încep să părăsească localitatea şi românii redevin majoritari.

De-a lungul anilor, satul a fost consemnat în diferite forme: 1596 Zochien, 1599 Zechien, 1607 Zecheyen, 1717 Sezsany, 1818 Szetsen, 1828 Szecsan (Fânyes), 1913 Kisszécsény.

În anul 1554 satul Săceni avea 10 case impozabile, în 1569, 10 case, în 1579, 8 case, în 1717, 15 case și în 1776, 91 de case. În anul 1869 avea 117 de case și 204 locuitori, din care 192 români, în 1880 avea 38 case și 184 locuitori, din care 181 români; în 1900 avea 45 case și 240 locuitori, din care 230 români; în 1910 avea 46 case și 406 locuitori, din care 202 români; în 1930 avea 449 locuitori, din care 196 români; în 1992 avea 226 locuitori, din care 169 români; în 2002 avea 245 locuitori, din care 170 români; în 2011 avea 201 locuitori, din care 157 români.

Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Bujor, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget. De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, secretariatul cercual Bujor, iar după 1925 din judeţul Severin, plasa Făget.

Din anul 1950, după aplicarea legii de regionalizare și raionare administrativă a României făcea parte din comuna Bujor, iar după înființarea raionului Făget făcea parte din acest raion. Din anul 1968, când în baza noii legii de împărțire administrativ-teritorială nr. 2/1968 sunt desființate raioanele și regiunile și se înființează județul Timiș, satul Săceni din comuna Traian Vuia, face parte din acest județ, situație ce se menține și astăzi.

Prima biserică de lemn a fost construită în anul 1791, iar actuala biserică în anul 1937. După anul 1774 copiii din Săceni învățau la școala confesională din Bujoru, iar la începutul sec. al XVIII-lea la școala din localitate.