Așezări din Țara Făgetului (LIV): Răchita

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Se situează în estul judeţului Timiş, la 5 km vest de oraşul Făget, fiind traversată de râul Bega. Se învecinează la nord-est cu Pădurani (Timiş), la est cu Bichigi şi Făget, la sud cu Dumbrava şi la vest cu Mănăştiur.

Prima atestare documentară a Răchitei datează din anul 1393, fiind menționată cu numele Reketyes, nume dat mai multor specii de salcie, folosite ca material de împletit.

În anul 1453, regele Ladislau V donează satul, alături de alte așezări din districtele Suggia, Jupani, Fârdea, Bujor și Mănăștiur, lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, punerea în posesie fiind făcută în anul următor, de Feiergyhazi, omul regelui și Pankotai Demeter, omul Capitlului de Arad.

După moartea lui Iancu de Hunedoara, domeniul Hunedoarei şi „pertinenţele sale exterioare”, inclusiv districtul Sugya, din care făcea parte și satul Răchita, au trecut succesiv în stăpânirea lui Matei Corvin, Ioan Corvinul, Beatrice de Frangepan şi Gheorghe de Brandemburg.

În 1518, Dieta maghiară de la Bacs a decretat trecerea districtelor Mănăştiur, Sugea şi Margina la comitatul Timiş, motivând că acestea „nu sunt nici spre folosul Ungariei, nici al Transilvaniei”, iar „locuitorii acestora sunt mai mult spre dauna şi stricăciunea altor locuitori din ţară”. În același an, Haraszti Ferenc, ban de Severin, dă moșia Răchita, împreună cu alte sate, pentru suma de 25.000 de forinți lui Sigismund Cseh și Mihai Paksy. După ocuparea Banatului de către turci, Răchita făcea parte din nahia Făget.

De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1393 Reketyes, 1453 Reketyew, 1518 Rekethes, 1690-1700 Rekita, 1717 Rukida, 1785 Răgită, 1828 Rekitta, 1851 Rakita, 1913 Rekettyö, 1921 Răchita.

În anul 1554 Răchita avea 37 de case impozabile, în 1569, 26 case, în 1579, 14 case, în 1717, 30 case și în 1776, 142 case. În anul 1869 avea 288 case și 1354 locuitori, din care 1348 români, în 1880 avea 264 case și 1275 locuitori, din care 1256 români; în 1900 avea 296 case și 1528 locuitori, din care 1480 români; în 1910 avea 319 case și 1637 locuitori, din care 1599 români; în 1930 avea 1609 locuitori, din care 1596 români; în 1992 avea 1229 locuitori, din care 1205 români; în 2002 avea 1194 locuitori, din care 1178 români; în 2011 avea 1149 locuitori, din care 1106 români.

Din punct de vedere administrativ, în sec. XV făcea parte din districtul Sugea, în sec. XVI din nahia Făget, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Lunca, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Bega. În 1919 făcea parte din județul Caraș-Severin, plasa Begheiu, secretariatul cercual Remetea Luncă, iar după 1925 din judeţul Severin, plasa Făget. Din anul 1950 devine sat component al comunei Dumbrava, raionul Lugoj, Regiunea Banat, după înființarea în 1952 a raionului Făget este arondată acestui raion, iar din anul 1968 este sat aparținător comunei Dumbrava, județul Timiș.

Răchita este astăzi cel mai mare și mai populat sat din protopopiatul Făget, având mai multe „cartiere” – „Uzoni, „Cornetul”, „Ghejoni”, „Oveziște”, „Colonia”, „Drumul Făgetului” și „Drumul Mănăștiurului” – și 1149 de locuitori.

Prima biserică confirmată documentar exista în anul 1767, iar actuala biserică în anul 1894. Printre şcolile primare înfiinţate în 1774 se află şi şcoala din Răchita unde învăţau şi copiii din Mănăștiur, Remetea şi Bunea.

Dumitru TOMONI

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.