Aşezat în nord-estul judeţului Timiş, la 7 km nord de Făget, oraş de care aparţine din punct de vedere administrativ, satul Povergina este situat „într-o scoică de vale”, între coline acoperite de o bogată vegetaţie. Se învecinează la nord cu jud. Arad, la est cu Bunea și la sud cu Bichigi.
Toponimul este sârbo-croat și provine din apelativul površina, având sensul de „vârf” sau „ridicătură de teren ce reprezintă punctul de plecare al unui defileu sau al unei trecători”.
Localitatea a fost consemnată în documente în diferite forme: 1761 Boverschina, 1785 Poversina, 1828, 1851 Poversina, 1913 Porzon.
Până la apariţia lucrării lui Engel Pal („Aşezările de epocă turcească din sangeacurile Timişoara şi Moldova (1554-1579)”, lucrările de specialitate considerau anul 1761 drept prima atestare documentară, când într-a-devăr localitatea era menţionată în grafie germană sub numele de Boverschina. În anul 1996 Engel Pal publică trei deftere otomane – registre de inventariere a unor localităţi şi a locuitorilor lor în interes fiscal – făcute în anii 1554, 1569 şi 1579. În toate cele trei deftere apare şi satul Povejzan din nahia (districtul) Făget, având 28 gospodării (impozabile) în 1554, 16 în 1569 şi 13 în 1579.
Localitatea nu apare în conscripţia lui Marsigli (1690-1700), dar apare în conscripţia din 1717 sub forma Boursche cu 10 gospodării, cât aveau şi satele vecine Bichigi şi Bunea Mare, iar în harta militară din 1772 şi în dicţionarul lui Korabinsky din 1786 apare sub forma Poworschina, având 35 de familii ce deţineau 2.061 jugăre de pământ. În 1828 şi 1851 apare sub forma Poverzsina. Sub aceeaşi formă apare şi la Pesty Frigyes în „Istoria comitatului Caraş”, istoricul maghiar consemnează şi principalele toponime din vecinătatea satului, păstrate neschimbate până astăzi: Lunca, Gruneţ, Simziana, Rujasca, Stoineasa, Ieriţa şi o pădure, Povija (pavia) în care se găsesc căprioare, vulpi şi mistreţi şi prin care curge un pârâu, care în timpuri ploioase se revarsă.
În secolele XVI-XVIII vatra satului nu coincide cu cea actuală, casele erau răsfirate şi situate sub poalele dealurilor ce înconjoară localitatea.
La 3 octombrie 1783, congregaţia comitatensă a cerut autorităţilor imperiale aprobarea pentru sistematizarea localităţilor. Argumentele forului comitatens erau distanţele mari dintre case, caracterul dezordonat al satelor, insuficienţa islazului, sporirea siguranţei publice în faţa lotrilor ce profitau de izolarea caselor şi satelor. Sistematizarea nu ridica mari probleme deoarece toate casele erau construite din lemn, putând fi uşor demontate şi refăcute. Planul prevedea mutarea locuitorilor din Povergina la Bichigi şi sistematizarea celui din urmă. Evident acest plan s-a izbit de refuzul poverginenilor, care nu puteau renunţa la terenul arabil ce-l posedau în jurul satului, dar în sec. XX vatra satului s-a modificat, gospodăriile mutându-se din Rujasca și de pe dealurile din împrejurimi pe locul actual.
În anul 1869 localitatea avea 90 de case și 412 locuitori, toți români, în 1880 avea 80 de case și 361 locuitori, toți români; în 1900 avea 88 de case și 441 locuitori, din care 432 români; în 1910 avea 94 de case și 449 locuitori, din care 444 români; în 1930 avea 385 locuitori, toți români; în 1992 avea 203 locuitori, toți români; în 2002 avea 194 locuitori, din care 190 români; în 2011 avea 150 locuitori, toți români.
Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul/nahia Făget, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.
De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, notariatul cercual Făget, împreună cu comunele Bătești, Brănești, Băsești și Bichigi, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Făget. Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului, făcea parte din raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar din anul 1952 din raionul Făget. Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar satul Povergina este arondat comunei Făget (din 1994 orașul Făget).
Prima biserică este consemnată în anul 1782, iar biserica actuală în anii 1990-2001. După 1774 copiii din Povergina învățau la școala confesională din Făget, iar din anul 1795 la școala din localitate.
Dumitru TOMONI
Lasă un răspuns