Se situează în estul judeţului Timiş, la circa 10 km est de municipiul Lugoj şi 4 km vest de satul Bârna, centrul de comună. Se învecinează cu Săceni la nord-est, cu Bârna la est şi Tapia la sud-vest. Numele vine de la antroponimul Pogan(u).
Prima atestare documentară a Pogăneştiului datează din 1453, când regele Ladislau V donează satul Poganfalva, alături de alte așezări din districtele Suggia, Jupani, Fârdea, Bujor și Mănăștiur, lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, punerea în posesie fiind făcută în anul următor.
În anul 1506 regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta districtul Bujor, din care făcea parte și satul Pogăneşti, iar după moartea Beatricei același rege îl donează lui George de Brandeburg, în 22 martie 1510. La 1596 Sigismund Báthory donează satul lui Ștefan Josica, iar la 1617 Gabriel Bethlen l-a zălogit lui Ștefan Török. Mai târziu devine domeniu erarial.
De-a lungul anilor a fost consemnat în diferite forme: 1453 Paganfalva, 1514-1516 Paganesth, 1529 Poganesd, 1554 Pogonest, 1596 Poganest, 1598 Poganest, 1617 Poganiezthi, 1690-1700 Pogonis, 1717 Poganese, 1834 Pogunest, 1828, 1851 Poganyest, 1913 Pogânyfalva.
În anul 1554 satul Pogănești avea 12 case impozabile, în 1569, 10 case, în 1579, 10 case și în 1776, 78 de case. În anul 1869 avea 103 de case și 485 locuitori, toți români, în 1880 avea 94 case și 418 locuitori, din care 399 români; în 1900 avea 94 case și 491 locuitori, din care 482 români; în 1910 avea 95 case și 541 locuitori, din care 524 români; în 1930 avea 416 locuitori, din care 411 români; în 1992 avea 371 locuitori, din care 65 români, 306 ucranieni etc.; în 2002 avea 297 locuitori, din care 54 români, 243 ucranieni; în 2011 avea 366 locuitori, din care 49 români, 300 ucranieni etc.
Până în anii 1970 a fost o localitate pur românească, nefiind afectată de marile colonizări ale Banatului. În anii 1970 încep să se aşeze aici ucraineni veniţi din nordul Bucovinei şi Maramureş, pentru a lucra lemnul. Pe fondul scăderii populaţiei de români, ucrainenii au devenit la scurt timp majoritari, iar astăzi formează majoritatea absolută a locuitorilor.
Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul Bujor, la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Sărăzani, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Lugoj, în 1783 din plasa Căpâlnaș, în 1848 din plasa Bulci, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.
De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Lugoj, secretariatul cercual Sărăzani împreună cu Bârna, Botești, Drinova, Jurești și Pogănești, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Lugoj. În anul 1948 figurează ca sat al comunei Bârna, plasa Lugoj, având 360 locuitori.
Din anul 1950 este în continuare sat al comunei Bârna, raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar după înființarea raionului Făget în anul 1952 se află în acest raion, alături de celelalte localități care formează comuna Bârna și anume, Bârna, Botești, Drinova, Jurești și Sărăzani.
Din anul 1968 alături de Bărna, Botești, Botinești, Drinova, Jurești și Pogănești, formează aceeași comună Bârna din județul Timiș, situație care se menține și astăzi.
În 1889 a fost construită biserica, iar după 1774 copiii din Pogănești au învățat la școala confesională din Sărăzani și din 1791 la școala din localitate.
Dumitru TOMONI
Lasă un răspuns