Așezări din Țara Făgetului (LI): Poieni

Se află la limita de est a judeţului Timiş, la limita cu judeţul Hunedoara, pe cursul superior al râului Bega, la 10 km de centrul de comună Pietroasa și la 33 km de Făget.

Fiind relativ izolat și înconjurat de păduri, satul se învecinează la la nord cu Crivina de Sus şi la vest cu Fărăşeşti. Localitatea conservă numele generic al poienilor pe care se află actula vatră a satului.

Se consideră că poienarii au trăit anterior în partea de hotar Trifești, loc greu accesibil în trecut pentru atacatori, de unde s-au strămutat pe actuala vatră.

La 8 decembrie 1506, regele Vladislav al II-lea donează Beatricei de Frangepan, văduva lui Ioan Corvin, și fiicei sale Elisabeta domeniul Hunedoarei din care făceau parte și satele districtului Icuș/Margina, inclusiv satul Poieni, iar după moartea Beatricei, în 22 martie 1510 satul ajunge în proprietatea lui George de Brandeburg.

La 23 decembrie 1596 Sigismund Báthory donează satul lui Ştefan Iosika, iar peste trei ani satul ajunge în stăpânirea lui Sigismund Sarmasaghi, care în 1607 îl amanetează lui Pavel Keresztesi, iar la 1617 Gabriel Bethlen l-a zălogit lui Ștefan Török.

De-a lungul anilor localitatea a fost consemnată în diferite forme: 1506 Polyn, 1514-1516 Pleyen, 1554-1579 Polana, 1596 Poyen, 1599 Poyeni, 1617 Poeni, 1785 Bojin 1828, 1851 Pojen1913 Ruszkatő.

În anul 1554 Poieniul avea 14 de case, în 1569, 9 case, în 1579, 7 case și în 1776, 40 case. În anul 1869 avea 102 case și 562 locuitori, din care 554 români; în 1880 avea 99 case și 492 locuitori, din care 451 români; în 1900 avea 135 case și 636 locuitori, din care 582 români; în 1910 avea 151 case și 698 locuitori, din care 650 români; în 1930 avea 644 locuitori, din care 632 români; în 1992 avea 304 locuitori, toți români; în 2002 avea 316 locuitori, toți români; în 2011 avea 397 locuitori, din care 299 români.

Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul Icuș/Margina, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1781 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, notariatul cercual Curtea, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939), din nou plasa Margina (1939-1950.

Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului face parte din comuna Pietroasa, raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar din anul 1952 din raionului Făget.

Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar Poieniul face parte din comuna Pietroasa, județul Timiș, situație care se menține și astăzi.

Biserica este menționată la sfârșitul sec. al XVIII-lea. După 1774 copiii din Poieni învățau la școala confesională din Curtea, apoi la școala din Crivina de Sus, iar de la sfârșitul sec. al XIX- lea la cea din localitate.