Așezări din Țara Făgetului (IV): Bichigi

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Se situează în estul judeţului Timiş, la 2 km nord-vest de oraşul Făget. Numele de Bichigi vine de la pădurile de fagi din jurul localității, însemnând „valea fagului” sau „dealul fagului”.

În 1554 satul apare într-un defter turcesc sub denumirea de Bikis. De-a lungul anilor, localitatea a fost consemnată și în alte forme: 1554-1579 Bikis, 1690-1700 Bikigiol, 1717 Bikiz, 1723 Pukitsch, 1761 Bikisch, 1774 Bükisch, 1778 Bikits, 1808 Bikis, 1839 Bikis, 1858 Bikis, 1863, 1873, 1877, 1893, 1900 Bikis, 1913 Kisbékés. În anul 1554 Bichigiul făcea parte din nahia (districtul) Făget și avea 13 case (impozabile), în 1569, 8 case, în 1579, 9 case, în 1717, 10 case, în 1776, 81 case, în 1869 avea 169 case și 808 locuitori, din care 796 ortodocși; în 1880 avea 156 de case și 742 locuitori, toți ortodocși; în 1900 avea 164 de case și 822 locuitori, din care 820 ortodocși; în 1910 avea 177 de case și 886 locuitori, din care 882 ortodocși; în 1930 avea 751 locuitori, din care 671 ortodocși. În 1992 avea 603 locuitori, din care 446 ortodocși; în 2002 avea 551 locuitori, din care 394 ortodocși; în 2011 avea 557 locuitori, din care 368 ortodocși.

La început, vatra satului a fost pe malul drept al râului Bega, vis-à-vis de vechea vatră a satului Begheiu Mic, apoi, din cauza inundațiilor, satul s-a mutat pe deal, lucru confirmat de tradiție și de toponimul „Morminți”, unde ar fi fost vechiul cimitir. Din cauza lipsei de apă, o parte a sătenilor au coborât pe actuala vatră.

Din punct de vedere administrativ, în secolul al XVI-lea făcea parte din districtul/nahia Făget, la sfârșitul secolului al XVII-lea făcea parte din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

De la 1919 face parte din județul Caraș-Severin, plasa Făget, notariatul cercual Făget împreună cu Bătești, Brănești, Băsești și Povergina, iar după 1925 este comună în judeţul Severin, plasa Făget. Din anul 1950, după raionarea administrativă a teritoriului, făcea parte din raionul Lugoj, Regiunea Banat, iar din anul 1952 din raionul Făget.

Odată cu aplicarea legii nr. 2/1968 se desființează raioanele și regiunile, se înființează județul Timiș, iar satul Bichigi este arondat comunei Făget (din 1994 orașul Făget). Bichigiul și-a legat numele de momente importante din istoria Banatului: Revoluția de la 1848-1849, Primul Război Mondial, Marea Unire din 1918, Al Doilea Război Mondial etc. În 15/28 noiembrie 1918 bichigenii îl aleg pe țăranul Constantin Coronțiu ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Pentru a colectiviza satul, conducerea plăşii hotăra trimiterea în fiecare zi a doi activişti de partid, unul de la Frontul Plugarilor, unul de la UTM şi cinci activişti de la Uniunea Femeilor Democrate Române (UFDR). Duminica se trimit echipe culturale şi o caravană cinematografică.

Aceste măsuri persuasive vor înceta doar în momentul inaugurării colectivului. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate, pentru că la 16 iulie 1950 s-a inaugurat la Bichigi Gospodăria Agricolă Colectivă „Vasile Roaită”, în care intraseră 29 de familii cu 2 atelaje şi 112 ha de pământ.

Prima dovadă explicită a unei biserici o găsim într-o însemnare pe Evanghelia tipărită la București în 1750. În 1927 a fost construită din lemn și din cărămidă, pe baza proiectului lui Bacsa Balint, biserica din deal, astăzi capelă mortuară. Biserica a fost sfințită în 29 august 1936 de către episcopul dr. Vasile Lăzărescu, în cea de-a doua vizită canonică făcută în protopopiatul Făget. După 1990, preotul Viorel Ciusa a decis zidirea unei noi biserici, piatra de temelie fiind pusă în 1991.

Preoți slujitori la Bichigi: Dimitrie Popovici, Ioan Mihailovici, Arsenie Popovici, Iosif Radolovici/Radulovici, Nicolae Radu/Radulovici, Petru Emanuel, Atanasie Emanuel, Dimitrie Mioc, Traian Borduz, Patrichie/Patriciu Miclăuș, Dumitru Mereț, Nicolae Roman, Nicolae Bot, Nicolae Bivol, Nicolae Boboia, Iulian Oprișoni, Viorel Ciusa, Doru Milostean, Emanuel-Ioan Ciusa.

În 1774, copiii din Bichigi învățau la școala din Făget. În 1791, Bichigiul apare cu școală proprie, nu și local, învățător fiind Martin Gradovici. În 1845 școala avea un local nou. În 1911 s-a construit un nou edificiu școlar cu două săli de clasă, însă fără locuințe pentru învățători.

Succesiunea învățătorilor confesionali: Martin Gradovici, Ioan Petrovici, Martin Petrovici, Vasile Ștefanovici, Nicolae Dobrei, Pahomie Avramescu, Constantin Rubenovici, Partenie Andrașescu, Alesandru/Alisandru Iclozan, Elisei Știopu, Cornel Musta, Patriciu Miclăuș, Dănilă Ilițiescu, Ilie Bugariu, Gherasim Popoviciu, Aurel Arone, Dimitrie Bugarin, George Jumanca, Petru Adam, Trifon Ațel/Udrescu, Silvia Banfi.

 Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.