Așezări din Țara Făgetului (I): Baloșești

Se situează în extremitatea estică a județului Timiș, în zona de tranziție dintre Dealurile Făgetului și Munții Poiana Ruscă, la 17 km nord-vest de Făget. Se învecinează la est cu Tomești și la vest cu Jupânești, ambele la circa 3 km distanță, pe drumul comunal DC114.

Numele localității provine de la numele cneazului Beloș (Baloș). Prima atestare a localității este din 26 august 1404, când regele Sigismund de Luxemburg donează o parte a districtului Icuș în folosul Anei, soția lui Ştefan Török. Printre așezările donate a fost și Baloșești (Belosandrafava).

La 27 septembrie 1439, regele Albert de Habsburg zălogeşte fraţilor Ioan şi Ioan cel Tânăr de Hunedoara districtul Icuş (din care făcea parte şi satul Baloșești) şi târgul Margina, până va reuşi să le restituie suma împrumutată de 4.000 florini de aur. În anul 1548, satul Baloșești împreună cu Fărășești, Nemeșești și Margina constituie lăsământul fetei nobilului Ioan Bozvary.

La 24 mai 1596 principele Sigismund Bathory donează districtele Margina cu 43 de sate (din care face parte şi Baloșești) şi districtul Mănăştiur cu 31 de sate lui Ştefan Turcu (Török).

Alte referiri la această localitate sunt din anul 1620, când satul este donat lui Ştefan Bethlen, şi din 1700, când Marsigli l-a amintit ca făcând parte din districtul Făget. În apropierea satului au existat alte două așezări: Ursu, amintit în sec. XV, și Gostești (Gozdest), amintit în sec. XVI, care au mai rămas în vocabularul local ca denumiri de locuri în hotarul satului.

După tradiție, localitatea s-a numit inițial Costești. Cu timpul, condițiile de trai fiind mai prielnice la deal, vatra satului s-a mutat pe actualul loc. Denumirile succesive ale localității au fost: 1404, 1405 – Belosfalw, în 1548 Belusfalva sau Belewsfalw, la 1597 Belosest, în 1598 Belosest sau Belasfalva, în 1612 Beluzest, în 1617 predium Belosest, la 1620 Belzest, în 1717 Belovste, la 1723 Pattoschest sau Balloschest, în 1779 Polosiest sau Balosiest, la 1828 și 1851 Balosesty, iar în anul 1913 Begabalazs.

În anul 1554 avea 8 case, în 1569, 4 case, în 1579, 4 case și în 1717, 8 case. În anul 1869 avea 42 de case și 191 locuitori, toți ortodocși, în 1880 avea 40 case și 168 locuitori, din care 167 ortodocși; în 1900 avea 41 case și 222 locuitori, toți ortodocși; în 1910 avea 45 case și 244 locuitori, toți ortodocși; în 1930 avea 240 locuitori, toți ortodocși; în 1992 avea 191 locuitori, toți ortodocși; în 2002 avea 140 locuitori, toți ortodocși; în 2011 avea 120 locuitori, din care 119 ortodocși.

Din punct de vedere administrativ, în secolele XV-XVI făcea parte din districtul Icuș (Margina), la sfârșitul secolului al XVII-lea din districtul Făgetului, după instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat aparținea districtului Lugoj și cercului administrativ Făget, în 1779 făcea parte din comitatul Caraș, plasa Căpâlnaș, iar după 1881 din comitatul Caraș-Severin, plasa Făget.

După anul 1919 este arondată secretariatului cercual Tomești împreună cu comunele Goi-zești, Jupânești și Susani, toate fiind în județul Caraș-Severin, plasa Făget, iar după 1925 în judeţul Severin, plasa Margina (1926-1929), apoi plasa Făget (1929-1939), și din nou plasa Margina (1939-1950).

Din anul 1950 figurează ca sat al comunei Tomești, raionul Lugoj, Regiunea Banat, alături de Tomești, Jupânești, Românești și Luncani.

După anul 1952, odată cu înființarea raionului Făget este arondată acestui raion, iar din 1968 arondată tot comunei Tomești împreună cu satele Tomești – ca și reședință de comună, Colonia Fabricii, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus și Românești.

Satul Baloșești fiind mic și sărac, nu a avut preot și biserică proprie. Neavând lăcaș de cult, locuitorii mergeau pentru slujbele religioase la biserica din Jupânești, iar după 1950 în Tomești. Cu mari sacrificii, locuitorii din Baloșești reușesc să zidească prima biserică în perioada 1954-1957, meșter fiind Covaci Simion, din Drăgsinești.

Pentru filia Baloșești au fost numiți administratori parohiali sau au funcționat deservenți, temporar: Gheorghe Corneanu, Gheorghe Garoiu, Ioan B. Mureșianu, Gh. Butac, Dionisie Totoescu, Nicolae Roman, Gheitazet Dumbravă, Constantin Tomiuc, Vasile Grecu, Ioan Bucur, Ioan Nicorici.

La Baloșești nu a funcționat școală confesională, copiii de vârstă școlară fiind obligați să învețe încă din anul 1785 la școala din Brănești, alături de copiii din Jupânești, învățător fiind Ioan Silaghi. După deschiderea școlii confesionale de la Jupânești, copiii din Baloșești au învățat la această școală.

Din cauza distanței de aproape 5 km și a sărăciei cu care se confruntau părinții lor, numărul știutorilor de carte era mic. Astfel, conform recensământului din 1880, din cei 168 de locuitori, doar unul știa să scrie și să citească, iar în 1910 din cei 244 locuitori ai satului, doar doi știau să scrie și să citească.

Dumitru TOMONI

PS: Îi rog pe cei care au fotografii cu satul de altădată (cu școala, biserica, preoți, învățători, nunți, înmormântări, serbări școlare etc.) să-mi trimită fotocopii, pentru Muzeul de Istorie și Etnografie din Făget!