Amintiri din „copilăria” orașului: Galeria Pro Arte

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Remus V. GIORGIONI

În anul 1970 se înființează la Lugoj o filială a U.A.P. (Uniunea Artiștilor Plastici), separată de cea din Timișoara. La originea acestei acțiuni au fost faimoșii pictori lugojeni Silviu Oravitzan-Crețu, Vladimir Streletz, Tudor Tudan.

Iar peste 9 ani, în 1979 este inaugurată Galeria Pro Arte, ca sală expozițională – spațiu de expunere a tablourilor membrilor filialei și a pictorilor invitați.

Galeria s-a putu realiza printr-un protocol încheiat între UAP și Primăria Municipiului Lugoj, care a concesionat cunoscutul spațiu ultracental în vederea construirii unui lăcaș expozițional. La început, pictorii lugojeni își desfășurau expozițiile în clădirea Teatrului Municipal, la etaj, iar mai apoi la Muzeul de Istorie.

Iar pentru munca artistică efectivă, li s-a construit în anul 1972 pe strada Ana Ipătescu, pe terenul din spatele cunoscutei case Oravitzan, patru ateliere de pictură: pentru cei trei menționați și pentru dna Florica Oravițan-Jianu (coincidență de nume).

Acestor tineri entuziaști li se adaugă de-a lungul timpului alte nume devenite celebre, precum: Constantin și Flora Răducan, Ladislau și Laura Pokker, C-tin Onae, Ioan și Păscuța Iovan, Eugen Keri, Eugenia și Cecilia Olar, Silvia Bloch, Silviu Nopcea (actualul curator); Marius Bacriu, Gabriel Visnyei, Romeo Ioan  și mulți alții.

La Lugoj și-au desfășurat activitatea o seamă de celebrități ale artei românești, originare din orașul de pe Timiș: sculptorița Elisabeta Popper (absolventă a Academiei de Arte Frumoase din Viena), Emil Leinhardt.

De asemenea, faimosul sculptor stabilit în Germania, Ingo Glass, elevul doamnei Popper la Școala de Arte Frumoase (cunoscută în comunism ca Școala Populară de Arte). Corneliu Baba și-a ținut prima expoziție la Lugoj.

Alte celebrități care și-au legat numele de acest spațiu, prin naștere sau/și prin activitate au fost: Aurel Ciupe, absolvent al Academiei Julian din Paris, rectorul Institutului de Arte Plastice din Cluj.

Maestrul Emerit al Artei, Aurel Ciupe, organizează la Lugoj în anul 1924 prima sa expoziție personală. Aurel Gheorghe Ardelean, cunoscut sculptor timișorean, care a realizat busturi ale unor personalități artistice bănățene.

O rubrică specială este dedicată profesorilor care au activat la Lugoj în acest domeniu: Eugen Dublea, Romulus Covaci, Victor Jurca-Lugojanu, Diodor Dure, Daniel Oravițanu și Lie Stela, profesori universitari (la Timișoara, respectiv București) și graficieni de excepție.

În Interbelic, pictorii lugojeni plecau cu birjele înspre Tapia, în căutarea de locuri adecvate, numai bune de pictat (nu numai de vizitat. Este perioada în care orice lugojan care se respecta lua dimineața trenul expres către Viena, servea o cafea la Café Central, pe Ring sau în Prater iar seara se întorceau acasă…)

Lugojul a fost întotdeaua un focar de cultură, loc de deschidere și efervescență culturală, o zonă vestică, din toate punctele de vedere.

Oraș al meseriașilor profesioniști: pielari și blănari, tâmplari și fierari, Lugojul era și o capitală culturală, cândva prima a Banatului, în care toleranța și respectul reciproc dintre naționalitățile conlocuitoare erau „la ele acasă”.

Unde mai pui că și oficialitățile urbei erau oameni de cultură, care în multe cazuri își încercau ei înșiși talentele în vreun domeniu al artei.

(Nu ne ajunge spațiul să-i menționăm și pe pictorii de biserici, de dinainte de 1900; ne rezumăm la numele cele mai sonore: frații Gherdanovici, Petru Nicolici, Lazăr Zbăgan, Ioan Lazăr, Nicolae Popescu și Virgil Simionescu, cel care a pictat Catedrala Greco-Catolică, Ioan Zaicu. Iar mai aproape de noi, amintitul Victor Jurca-Lugojanu, care și-a pus amprenta artistică pe capela din Cimitirul Ortodox de pe strada Făgetului).

Lugojul și Galeria sa de artă: o oază de normalitate într-o vreme anormală

Toată țara știa că la Lugoj există un spațiu cultural – expozițional și pentru conferințe – într-o perioadă când toată țara (cam) gemea sub cnut…

Aici au expus pictori celebri în epocă: alături de membrii „Clubului” – așa s-a numit la înființare filiala locală – au fost prezente somități ale artei românești: Ion Musceleanu, Ion Pacea, Horia Damian, Horia Bernea, Corneliu Baba, Sorin Ilfoveanu, Alin Gheorghiu,  Ștefan Câlția, Leon Vreme, C-tin Flondor, Suzana Fântânaru, Wanda Mihuleac.

Cât și sculptorii: Petru Jecza, Victor Gaga, Bata Marianov, Doru Covrig, Ștefan Călărașu. Dar pe lângă aceste expoziții, Galeria a mai găzduit lansări de carte, simpozioane pe teme istorice sau literare.

Aici s-au desfășurat și răsunătoarele conferințe ale celebrului „cuplu” Pleșu-Liiceanu, ale pictorului-filosof Sorin Dumitrescu etc.

(O amintire personală: în pauza unei conferințe, l-am „intimat” pe S.D., punându-i o întrebare de factură religioasă: l-am întrebat dacă se poate face o paralelă între pogromul poporului Israel și cel al armenilor, din 1915.)

Pe vremea aceea, scriitorii aveau un public cititor, iar pictorii unul… cumpărător. În cazul majorității expozițiilor, în primele două zile de după vernisaj (când sala era plină de public: notorietăți locale și invitați) galeria se golea: se cumpărau toate lucrările.

Să fi fost oare Lugojul acela un oraș înțesat de snobi?…, sau mai degrabă interesul pentru artă, cultură, literatură se ridica la cote înalte!

Pe atunci exista un așa-numit „plan forțe de muncă”, prin care U.A.P. punea la dispoziție banii pentru construirea vreunui obiectiv, în parteneriat cu filiala locală și cu primăriile din teritoriu, bani care se recuperau în timp prin vânzări de tablouri ale artiștilor filialei.

Silviu Oravitzan, pictorul crucii și al luminii. Spațiile Orazitzan de la Timișoara

Fără a avea pretenția de cunoaștere a unui critic de artă, putem declara, intuitiv, că pictura lugojeanului nostru Silviu Oravitzan este una puternic spiritualizată, având la bază motive de esență/proveniență creștină.

Motivul crucii și cel al luminii se repetă frecvent în lucrările maestrului lugojean (actualmente timișorean), căruia i s-au oferit 8 săli de expoziție în cadrul Muzeului Național al Banatului, cu care are contract pe 50 de ani, la galeriile Bastion.

Aici sunt expuse un număr impresionant de 120 de lucrări, constituindu-se într-o expoziție permanentă. Sunt deja de notorietate cele două iconostase realizate de Silviu Oravitzan la mănăstirea Nicula și la Biserica „Schimbarea la Față” din Cluj.

Și lucrările monumentale de la Sala Dalles – București, 1985 – : Biblioteca din Alexandria, (7/4). Sau Floarea vieții, 6/6 și Mecanica cerului, 7/4, din holul CAM, vernisate recent în prezența a 80 de rectori. (Dar de această puternică personalitate și realizările sale în plan național-universal ne vom ocupa cu alt prilej.)

Încheiem această succintă prezentare legată de o locație culturală remarcabilă, menționând extinderea galeriei, produsă în urmă cu doi-trei ani. Filiala Lugoj a U.A.P. organizează două saloane anual, în care expun artiști invitați – unii menționați de noi anterior.

Și ne cerem iertare celor pe care nu i-am menționat (i-am avut în vedere în special pe întemeietori, nume care s-au ilustrat în susținerea galeriei încă de la înființare); așteptăm completări și sugestii din partea cititorilor.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.