Amintiri din „copilăria” orașului: activități culturale pe plaiuri lugojene

Urmărește-ne pe WhatsApp | Telegram | Google News

Remus V. GIORGIONI

Coregrafie – cor – teatru – cenaclu literar

De bună seamă că toate activitățile în plan cultural pe „vremea aceea” se desfășurau sub auspiciile Cântării României (care, să fim drepți, mai includeau ca din „greșeală” și cultură reală).

Dar să le luăm pe rând. De partea coregrafică – dansuri populare și modern – se ocupa dl Ioan Cojocariu, cu care am mai stat la „taifas” și în alte ocazii.

Pe vremea aceea, director adjunct al Casei de Cultură a Municipiului era Alexandru Tașcău, fratele renumitului dirijor, profesor de muzică și dânsul.

Acesta l-a chemat la cancelarie și i-a trasat sarcina, cum se făcea pe vremea aceea, să se ocupe de instruirea pionierilor la dansuri.

Astfel a ajuns Ioan Cojocariu instructor la Casa Pionierilor (dar și în alte locații, cum ar fi Clubul ucrainenilor, unde i-a învățat pe amatori dansuri populare ucrainene).

La Casa Pionierilor – astăzi Clubul Copiilor – , instructorul Cojocariu a inițiat două sesiuni de dansuri: de munte și de șes. Aceeași activitate a depus-o și la Liceul „Coriolan Brediceanu” – sub direcția lui Tiberiu Bulzan și C-tin Diaconescu, director adjunct – , cât și la Generală 5 (actuala Școală „Harul”), după ce mai întâi activase pe sate, unde a funcționat ca învățător: Gavojdia, Racovița etc.

În această perioadă s-a înființat și Cenaclul literar, pe lângă vechea Casă de Cultură a Municipiului, cenaclu condus de cunoscutul scriitor timișorean, lugojean de origine, Lucian Bureriu.

Dintre cenacliștii de-atunci, îi amintim pe: Ion Iovan, Gabriela Ioan, Ion Mustață, Gheorghe Vuia (cunoscutul pictor și autor de poezie în grai bănățean), Dimitrie Costa, profesor la Bocșa, actualmente retras în pensie la Lugojel; Ion Mustață, o altă legendă a culturii lugojene,  cât și Ion Ardeleanu, colegul nostru cu  care am făcut o vreme revista „Banatul”.

Mai târziu – perioadă în care a activat acolo și subsemnatul – conducerea cenaclului literar a fost preluată de Dănuț Diaconescu, metodist la Casa de Cultură.

Este momentul și locul să amintim că dl Cojocariu a continuat să frecventeze cenaclul literar și după pensionarea survenită în 2001.

Cenaclul se chema „Pro Arte” și era condus de poeta Anda Maria Neagoe (în perioada când a funcționat ca medic la Serviciul de Urgențe al Spitalului Municipal).

Teatrul Popular (sau de amatori). Corul „Ion Vidu”

Tot pe lângă Casa de Cultură a Municipiului a funcționat  Teatrul popular; aici s-a desfășurat activitatea trupei de teatru de amatori, pe care dl  Cojocariu a frecventat-o alături de Eugen Gangan, Vali Sprânceană și alții.

Dacă este să menționăm câteva din spectacolele de teatru răsunătoare ale acelor ani, acestea sunt următoarele: Broadway Melody, D`ale carnavalului, Nevestele vesele din Windsor.

Cu aceste piese, Teatrul Popular Lugoj a participat la numeroase festivaluri naționale și internaționale. Dintre acestea, dl Ioan Cojocariu și le amintește pe cele din Serbia (Vârșeț), Cehoslovacia (Karlovy Vary).

Cu ultima piesă amintită, Nevestele vesele…, au participat la Festivalul Internațional de Teatru de Amatori din Londra, în 1982, în regia lui Dan Radu Ionescu.

De menționat că în această piesă a jucat și fiul regizorului, Horia Ionescu. Cât și alte nume sonore ale teatrului lugojean, cum ar fi: Ioan Cojocariu, Valentin (Vali) Sprânceană, Alexandru Vîrdaru, Elena (Nuți) Meden, Ilie Constantin, Horia Ionescu, Nicolae Bălteanu, V. Brânda, Ov. Lăzărescu, Dumitru (Mitică) Popescu, Marin Lupulescu și alții.

În ceea ce privește activitatea corală, aceasta s-a produs la început (de prin 1967) sub bagheta lui Dimitrie Stan, un alt om de cultură legendar al acestui oraș. El conduce corul până prin anul 1972, după care la cârmă vine Remus Tașcău (pe care subsemnatul l-a avut profesor de muzică la Făget, la liceu). Ultimii directori ai corului au fost Lucian Onița și Alexandru Șuca.

Ca și trupa de teatru – dar poate cu mult mai mult – corul „Ion Vidu” s-a făcut cunoscut în țară și peste hotare, ducând faima municipiului nostru pe cele paralele și meridiane.

Festivalurile naționale la care a participat, în principal, sub bagheta lui Remus Tașcău, marele muzician și dirijor, au fost cele de la Timișoara, Cluj, Craiova, Ploiești, Brașov – și nu în ultimul rând: București (în fastuoasa sală de concerte a Ateneului Român).

În ce privește festivalurile internaționale, le menționăm pe cele din Germania: Frankfurt pe Main și Munchen, Marea Britanie (Londra, Țara Galilor), Franța (Paris și Lyon), Grecia. Iar din „lagărul socialist”: Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia.

Este de menționat, de asemenea, că lugojeni de-ai noștri au cântat în Corul „Madrigal” (Claudia Gherga, acualmente Crețiu); la Opera de Stat București activează și astăzi frații Indricău, Dan și Liviu. Dan Patacă și Sami Constantin cântă și în prezent la Opera din Timișoara.

Dar nu putem ascunde faptul că la secțiile canto și diferite instrumente ale Școlii Populare de Artă din Lugoj, majoritatea cursanților erau din familii neoprotestante. Drept urmare și corul Vidu avea cam o treime din cântăreți baptiști sau penticostali.

Dintre aceștia, îi amintim pe: Emil Patacă (dirijor de cor și fiu de dirijor), Emanuel Azgur, Sorin Țepeș, dirijori ai corului Bisericii Baptiste „Harul”, emigrați în Stratele Unite). Pe Ion Jivan, care a cântat în corul Filarmonicii „Banatul”, cât și în corul Bisericii cu Două Turnuri.

(La ora actuală activează în corul bărbătesc, umăr la umăr cu Nelu Azgur, tatăl lui Emanuel.) Dar ar fi prea mult/mulți să-i amintim pe toți; îi lăsăm să-și amintească singuri de acele timpuri trecute…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.