Augustin BERCEAN
Aproape 40 de blocuri din Lugoj nu au nici astăzi contract cu operatoul regional de apă și canal Aquatim. Situația nu se află în stadiul „aproape rezolvat”, și nici în stadiul „în curs de clarificare”. Pur și simplu fără contract, din luna mai 2025. Iar asta înseamnă un singur lucru: în orice moment se poate ajunge la sistarea furnizării apei. În 2026, într-un municipiu care se vrea european, oameni care plătesc taxe și impozite pot rămâne fără apă la robinet. Nu pentru că s-a spart vreo conductă. Nu pentru că a secat Timișul. Nu pentru că nu ar exista o infrastructură cât de cât funcțională. Ci pentru că nu există un cadru juridic care să le asigure această facilitate. Mai pe scurt spus: nu există un contract între furnizor și beneficiari.
Dar cum s-a ajuns aici? Despre venirea Aquatim la Lugoj am scris mult lunile acestea. Meridian 22, fostul operator local de apă și canal, a intrat în insolvență, iar în vara lui 2023 municipalitatea a decis aderarea la ADI Apă-Canal, unde operator este Aquatim. La timpul respectiv, dar și în momentul de față, acest pas a fost prezentat drept ultima soluție. Probabil că a și fost. Dar problema nu a fost decizia în sine, ci modul în care a fost ea explicată cetățenilor orașului. Sau, mai corect spus, neexplicată.
Din 2023 se știa foarte clar că Aquatim are un preț unitar în toată aria de operare și că acel preț este mai mare, chiar dublu, decât cel practicat la Lugoj de Meridian 22. Se știa că Aquatim nu încheie contracte individuale în blocurile unde instalațiile sunt comune, decât dacă există o asociație de proprietari. Nu era o informație secretă. Era publică. Doar că nimeni nu s-a obosit să o explice limpede oamenilor. Nici fosta administrație, care a mai ținut frâiele orașului încă mai bine de un an, până în octombrie 2024, și nici actuala, care a avut și ea luni bune la dispoziție până la semnarea efectivă a contractului, în mai 2025.
Una dintre marile nemulțumiri și, poate, un motiv al refuzului cetățenilor de a încheia un contract cu Aquatim este prețul tarifat de acesta. E adevărat, Meridian 22 a funcționat ani la rând cu tarife considerate de populație acceptabile. Dar la ce cost real?
Nu am văzut investiții consistente în uzinele de apă, în rețele sau în stația de epurare.
Infrastructura s-a degradat, tehnologia a rămas în urmă, iar stația de epurare, deși s-au investit acolo peste 6 milioane de euro din fonduri guvernamentale, a ajuns să genereze amenzi (unul dintre motivele principale ale falimentului Meridian 22).
Trebuie să realizăm că toate aceste probleme nu dispar doar pentru că, din mai 2025, am schimbat operatorul de apă și canal. Ele există și în continuare, doar că, pentru remedierea lor, va trebui să existe finanțare. Iar finanțarea se regăsește în fonduri europene (pe care doar un operator regional le poate atrage). Tariful practicat de Aquatim și reglementat de ANRSC (Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice) include toate aceste viitoare servicii, pe care Meridian 22 nu le-ar fi putut asigura. Putem să fim supărați că plătim dublu, dar nu putem să ne prefacem că dacă vom continua să plătim puțin, infrastructura, uzinele de apă și stația de epurare se vor moderniza vreodată.
Dar ceea ce deranjează cel mai mult și care pare să fie principala cauză a refuzului încheierii de contracte de către proprietarii celor 40 de blocuri este refuzul Aquatim de a încheia contracte individuale cu aceștia. „De ce nu îmi faceți contract individual, mai ales că până acum așa am avut?” este întrebarea legitimă a multora. Răspunsul nu ține de voința operatorului și nici nu are tentă comercială, ci strict juridică. Legea 196/2018 spune clar că într-un condominiu unde există părți comune: subsol, casa scării, acoperiș, coloane, instalații acestea trebuie administrate de Asociații de proprietari. Proprietarul nu deține exclusiv doar interiorul apartamentului, ci și o cotă-parte din aceste bunuri.
De la căminul de branșament, locul în care atribuțiile Aquatim încetează, până la apartament există țevi comune. Dacă nu există o entitate juridică care să își asume administrarea și responsabilitatea lor, operatorul nu are cu cine să încheie contractul pentru partea comună. De aceea contractul trebuie să fie cu asociația, nu cu fiecare apartament în parte. Nu este o ambiție a Aquatim. Este cadrul legal.
Adevărul este că s-a ajuns la această situație deloc plăcută nu doar din vina operatoratorului regional Aquatim sau a Primăriei. Problema este și la nivelul proprietarilor. Mulți nu doar că nu cunosc legea, dar nici nu doresc să o cunoască. Dacă s-a trăit ani la rând fără asociație, în ultimii ani, din 2018, chiar ilegal, au considerat că e firesc ca lucrurile să continue așa. Doar că, în momentul în care intri într-un sistem regional, mult mai strict decât cel local, regulile nu mai sunt negociabile. Fără asociație, nu va exista contract. Fără contract, nu va exista apă la robinet…
Am scris aceste rânduri pentru oamenii din acele 40 de blocuri. Cei care vor suferi cu adevărat din finalul acestei situații, când se va ajunge la debranșare. Compania Aquatim va livra apă contra cost întregului oraș, mai puțin la 40 de blocuri. Primăria va suporta criticile persoanelor din aceste blocuri și conducerea ei va avea de suferit la imaginea politică, dar până la alegerile 2028 mai timp suficient să și-o refacă. Dar locatarii acelor apartamente vor suporta lipsa apei. Un proces în instanță între ei și autorități sau operator nu înseamnă că la robinet va curge apă până va fi dată o sentință judecătorească. Și asta poate dura, în cel mai bun caz, câteva luni bune.
În mod normal, tot ce am scris acum trebuia explicat de autorități de ani de zile.
Știu că anumiți politicieni își freacă mâinile de bucurie dacă se va ajunge la debranșări, pentru că vor mai câștiga ceva capital politic. Și sunt foarte conștient că majoritatea dintre cei care locuiesc în acele blocuri nu sunt deloc de acord cu cele scrise de mine.Dar debranșările bat la ușă și nu vor ține cont de toate acestea.
Articol preluat de pe https://hubmedialugoj.com
Lasă un răspuns