La 205 ani de la naştere, Taras Grigorovici Sevcenko a fost omagiat cu mult fast de ucrainenii trăitori pe plaiuri bănăţene

Share Button

An de an,  ucrainenii din Lugoj şi zona Lugojului (dar nu numai) comemorează personalitatea complexă a „Marelui Cobzar” Taras Grigorovici Sevcenko, pictor, gravor, dar şi poetul  genial al Ucrainei. Aşa s-a întâmplat  şi vineri 15 martie, când ucrainenii au fost prezenţi, majoritatea îmbrăcaţi în superbe costume populare, viu colorate, la Biserica Ucraineană Ortodoxă din Lugoj, unde s-a săvârşit un parastas.

Serviciul religios a fost oficiat de un sobor de preoţi, avându-l în frunte pe P. On. preot Ilie Albiciuc, protopop, cel care a vorbit foarte frumos şi documentat în acelaşi timp, audienţei numeroase (din rândul căreia au făcut parte şi ucraineni din judeţele Caraş Severin şi Arad), despre viaţa şi opera celui omagiat.

Apoi, la bustul marelui poet, după intonarea celor două imnuri naţionale, al României şi al Ucrainei, în prezenţa unor invitaţi însemnaţi, oficialităţi locale și numeroşi credincioşi, au rostit alocuţiuni deputatul Nicolae Miroslav Petriţchi, preşedintele UUR (Uniunea Ucrainenilor din România), secretar-geneal al UUR, Irina Liuba Horvat, preşedinte UUR, Filiala Lugoj, Ioan Covaci, prof. ing. Francisc Boldea, primarul tuturor lugojenilor, şi Gheorghe Hleba.

În cuvântul său, primarul Francisc Boldea a subliniat că a fost alături întotdeauna de această minoritate, care este cea mai fidelă naţiei din care face parte, dovedindu-se a fi nişte cetăţeni model, fapt pentru care, de câte ori au avut nevoie, i-a sprijinit şi îi sprijină în continuare, atât cât îi permite legea. Deputatul Nicolae Miroslav Periţchi, peşedinte în acelaşi timp al UUR, s-a adresat audienţei în limba ucraineană, traducerea fiind făcută de Irina Liuba Horvat, secretar-general al UUR.

Domnia sa a ţinut să mulţumească primarului lugojean pentru faptul că este alături de comunitatea ucraineană tot timpul, iar în continuarea spiciului său a spus:

„Pot afima cu mâna pe inimă că sunt un privilegiat pentru faptul că particip la un aşa important eveniment din viaţa minorităţii ucrainene din România, comemorarea a 205 ani de la naşterea celui mai important poet al Ucrainei, „Marele Cobzar”, Taras Grigorovici Sevcenko, creatorul limbii ucrainene moderne (cred că nu mai există un ucrainean să nu fi auzit de Eminescu şi un român, de Taras Sevcenko), dar în aceeaşi măsură şi un patriot înflăcărat, un luptător neobosit pentru idealurile înalte ale poporului său, printre ele numărându-se abrogarea iobăgiei şi Ucraina să devină o ţară liberă, prosperă şi independentă. Măsura faptului că este un eveniment măreţ este dată şi de participarea numeroasă a ucrainenilor, nu numai din Banat, dar şi din judeţele învecinate, Caraş Severin şi Arad. În dubla mea calitate de deputat şi preşedinte al UUR, ţin să-i asigur pe toţi ucrainenii trăitori pe meleagurile româneşti, că voi face tot ce îmi stă în putere pentru păstrarea  limbii, culturii, tradiţiilor şi obiceiurile acestei minunate minorităţi din care reprezint o bucăţică. Şi fac acestă afirmaţie cu mândrie şi fără nicio reţinere.”

După rostirea acestor alocuţiuni, corul „Şovkovo Trava” (Iarba de mătase, dirijat de Savana Albiciuc, a interpretat trei piese din literatura muzicală ucraineană, evident.

Comemorarea a continuat la Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu”, cu un amplu program muzical, literar şi artistic, susţinut în principal de copii, de la „grădiniţari” (unii dintre ei, vădit emoţionaţi, păşind pentru prima dată pe o scenă şi în faţa unui public aşa de numeros, s-au mai încurcat – ba unii au uitat versurile -, asta dând farmec, inocenţă şi culoare spectacolului), până la elevi mai mari, dar şi de „veterani”.

Am remarcat evoluţia de excepţie a elevilor din localitatea Cornuţel, dar şi a „dansatorilor” din Ştiuca, care, deşi s-au constituit într-o trupă, de numai de trei luni, au demonstrat, atât ei, cât şi profesorul care se ocupă de pregătirea lor, seriozitatea şi talentul de care sunt capabile, ambele părţi.

Şi, pentru că, la data de 15 martie, preşedintele UUR Timiş, Gheorghe (Iura, cum îi spunem noi, prietenii) Hleba, a ajuns la cea de a 65 bornă a existenţei sale, la sfârşitul spectacolului, Vasile Drozd, pim-vicepreşedinte al UUR Timiş, i-a oferit o plachetă şi o diplomă cu acest prilej, urându-i multă sănătate şi tot ce se mai urează în astfel de  împrejurări (urări la care şi noi ne considerăm a fi copărtaşi), iar la localul „Speranţa”, unde s-a făcut „socializarea”, acelaşi sărbătorit a primit din partea aceloraşi prieteni un tort uriaş, cu un gust deosebit (simpla scriere a cuvântului tort, îmi declanşează şi acum cunoscutul „Reflex al lui Pavlov”).

În încheiere, i-am dat „cezarului ce este al cezarului”, adică dreptul de a încheia „rotund” această dublă aniversare. Iată ce ne-a declarat „împricinatul”:

„Despre întâmplarea de astăzi pot spune că a fost una istorică, pentru că am avut în mijlocul nostru pe preşedintele Uniuinii Ucrainenilor din România, deputat în Parlamentul României, Nicolae Miroslav Petriţchi, dar şi pe secretarul-general al UUR, Irina Liuba Horvat. Acest fapt reprezintă pentru noi, ucrainenii din Timiş, o mare onoare şi un prilej de bucurie. Dacă mai adăugăm şi prezenţa primarului Lugojului, ing. prof. Francisc Boldea, cel care ne-a sprijinit şi ne sprjină în continuare, a numeroşilor ucraineni veniţi nu numai de prin părţile Lugojului, ci şi din judeţele Caraş Severin, însoţiţi de preşedintele lor, prof. Ivan Liber, şi Arad, în frunte cu Gavrilă Miculaiciuc, preşedinte al UUR Arad, P. On. Ilie Albiciuc, protopop, preoţi din parohiie noastre, primari ai localităţilor în care ucrainenii trăiesc în grupri compacte, fiind majoritari, directori de şcoli, iată v-am devoalat secretele („ingredientele”) care au contribuit la reuşita acestui măreţ eveniment, prilejuit de împlinirea a 205 ani de la naşterea marelui poet ucrainean Taras Gregorovici Sevcenko, cel care a militat pentru ca Ucraina să devină liberă şi modernă, fiind considerat pe bună dreptate făuritorul limbii moderne ucrainene, cel care ne-a lăsat o moştenire culturală enormă.”

Nu vreau să închei acest material, înainte de a reda integral poezia Testament a marelui Sevcenko:

Testament

De-oi muri,
mormânt săpaţi-mi
Sus pe o colină –
Unde-i stepa nesfârşită,
Scumpa Ucraină.
Pe câmpiile întinse
Niprul între dealuri
Să se vadă, să se-audă
Vuietul de valuri…
Şi atunci,
când o să piară
Duşmanii din ţară,
M-oi trezi şi voi ieşi eu
Din mormânt afară.
M-oi urca eu până-n ceruri,
Unde Domnul şede,
M-oi ruga… Da’ pân-atuncea
În Domnul n-oi crede.
Îngropaţi-mă, sculaţi-vă,
Jugul nimiciţi-l
Şi cu-al duşmanilor sânge
Sloboda stropiţi-o.

Mircea ANGHEL

 

270

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.