Fileul mondial e roşu-alb-albastru [short sport] Eroii plavilor [short sport] Premii individuale

Fileul mondial e roşu-alb-albastru

A căzut fileul în Japonia, odată cu minunea de finală Italia – Serbia a campionatului mondial. Noua super-campioană a globului este, spre satisfacţia noastră, a celor ce urmărim cu interes traiectoria sănătoasă a sportului din vecini, reprezentativa Serbiei. O echipă fabuloasă, ce a dominat clar o competiţie unde veneau cu pretenţii justificate fosta campioană – China, Brazilia, Italia, Olanda, Rusia, SUA, Polonia, Turcia, Japonia şi Germania. Un team păstorit de Zoran Terzic şi pigmentat cu sportive pe care am avut plăcerea de a le admira pe viu în multe rânduri, unora neavând vreo problemă în a le prevesti uriaşa ascensiune spre perfomanţa supremă. Obţinută în premieră de Serbia, o obişnuită a podiumurilor mondiale, campioană europeană şi prezenţă impresionantă în topurile masculine şi feminine all time ale voleiului în lume.

Eroii plavilor

Lotul condus de Zoran Terzic ( A 1 Fenerbahce Istanbul) şi Alexandar Vladisavljev (A 1 Steaua Roşie Belgrad): Maja Ognjenović (Eczacıbaşı Istanbul) şi Bojana Živković (Le Cannet) – coordonatoare, Ana Bjelica (Voléro Zürich) şi Tijana Bošković (Eczacıbaşı Istanbul) – universali, Silvija Popović (Voléro Zürich) şi Teodora Pušić (Agroland Timişoara) – libero, Milena Rašić (VakifBank Istanbul), Stefana Veljković (Chemik Police Poland), Jovana Stevanović (Casalmaggiore Italia) şi Maja Aleksić (Volei Alba Blaj) – centri, Brankica Mihajlović (Japan JT Marvelous), Tijana Malešević (Volei Alba Blaj), Bjanka Buša (Chemik Police Poland) şi Bojana Milenković (Steaua Roşie Belgrad) – extreme. Un team care s-a prezentat la finala mondială de la Yokohama, victorioasă cu 3:2 (21:25, 25:14, 23:25, 25:19, 15:12) contra Italiei, în calitate de vicecampioană olimpică şi campioană europeană en titre. Interesant că tehnicianul Zoran Terzic a căştigat prima sa medalie mondială cu 12 ani în urmă, bronz în 2006, tot în Japonia, revenind acum pentru aur ! Şi egalând reuşita rusoaicelor, singura echipă ce a reuşit să ia, în doi ani consecutivi, aurul, la Europene (1989) şi Mondiale (1990)!

Premii individuale

Vedeta incontestabilă a întrecerii – MVP – a fost extrema Tijana Bošković, cea mai bună atacantă, cu un procentaj de 53.87 %. Cea mai valoroasă coordonatoare a fost votată italianca Ofelia Malinov, cele mai bune extreme chinezoaica Zhu Ting şi italianca Miriam Silla, cei mai valoroşi centri sârboaica Milena Rasic şi chinezoaica Yan Ni. Italianca Paola Egonu, o altă mare figură a turnirului mondial, a fost declarată cel mai bun universal, deţinând şi recordul de puncte în turneu – 291 puncte. Libero-ul nr.1 e tot din Italia – Monica di Gennaro. Alte laureate ale întrecerii – cel mai bun serviciu – olandeza Lonneke Slöetjes, cea mai bună preluare – japoneza Mako Kobata şi cea mai eficientă apărătoare – sârboaica Silvija Popović.